Capitalul nostru cel mai de preţ îl reprezintă oamenii. Oamenii fiind cei care sunt oameni cu tine. Şi care nu sunt neapărat oameni…
Filozofie de moment, cum adesea mă apucă… Mi-ar face plăcere să interpretezi liber într-un comentariu acest calup de gânduri concise. Cu siguranţă că voi fi mai explicit şi voi dezvolta ideea dacă voi întâlni semne de interes.
Nu am mai scris de foarte multă vreme, anul acesta a fost sărac de tot în articole. Cu toate acestea, cele mai bune texte încă urmează să apară, voi continua să scriu, cu pauze din ce în ce mai mici. Mai greu e cu devenirea aceasta, cu stabilitatea pe care încă o caut, pe unele planuri.
La începutul ultimei zi a anului, îmi dau seama încă odată că un cerc începe în punctul în care se termină. Mi-ar face plăcere să îţi explic mai pe îndelete acest concept, însă mai e vreme de poveşti. Poveşti care nu sunt pentru oricine şi sunt conştient că îmi triez clienţii prin ceea ce scriu.
Oricum, cui nu-i plac poveştile, nu-i place viaţa. Iar cui nu-i place viaţa…
"De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lângă mine în pustiu."
Căutător neobosit de sensuri
Scriu pentru că am întrebări. Scriu pentru că întrebările creează răspunsurile. Scriu pentru că îmi pasă ce răspunsuri îmi influenţează viaţa. Scriu pentru că viaţa pe Pământ nu ţine la nesfârşit.
Căutător neobosit de rime
“Boem incorigibil,
Dosar cu foi nescrise,
Un creator teribil
Alimentat de vise…”
Add comment