Oameni simpli dar speciali – Roxana

În timp ce majoritatea dintre noi suntem atenți la ceea ce se întâmplă în țară, la manifestațiile de revoltă împotriva unui sistem care ne apasă din ce în ce mai mult, la atentate teroriste de neimaginat, ori chiar la propria noastră viață monotonă, Roxana își vinde florile. Are 10 ani și jumătate, locuiește pe deal în Galata, învață la Școala ”Vasile Conta”, e în clasa a II-a.

În acea seară friguroasă de noiembrie, când s-a oprit în fața mea cu un buchet mare de trandafiri roz și cu un zâmbet ce îi lumina chipul, am avut inspirația să mă opresc și să ascult ce voia să îmi spună, cum rar mi se întâmplă. Poate că ar trebui să mă opresc mai des și să ascult vocea celor pe care Domnul mi-i scoate în cale pentru a-mi lumina drumul, mintea, spiritul…

Cu o voce zglobie și plină de încredere, acest copil îmbrăcat simplu dar frumos, curat, mă întreabă:

– Bună! Iei niște flori? Hai că-s ieftine!

– Cu cât le dai?

– Doi lei firul! Hai ia-le pe toate!

– Dar sunt 10, e număr par, numai la morți duci flori în număr par.

– Nu-i nimic, hai până la mama și îți mai dă un trandafir.

De-a lungul celor 15 metri pe care i-am parcurs alături de ea, am aflat toate detaliile pe care le-am înșiruit mai sus.

– Și totuși ce cauți la ora asta vânzând flori? E 9 seara.

– O ajut pe mama!


Vezi tu, simplitatea pe care ne-o înfățișează de multe ori lupta pentru o viață mai bună poate fi ușor trecută cu vederea. Putem foarte ușor să nu întoarcem capul atunci când cineva ne adresează pe stradă o întrebare, o vorbă, un cuvânt.

Dar printre aceștia, sunt și oameni care au povești de viață din care ai putea învăța. Sper că banii pe care i-am dat pe trandafirii aceștia frumoși să se transforme în ceva care să îi facă Roxanei ziua mai frumoasă. Mâncare, rechizite, o jucărie, o hăinuță… Cel mai câștigat din această poveste sunt eu, cel care am învățat o lecție de viață cu doar 20 de lei. Ieftin, Doamne!

Am învățat că lupta pentru o viață mai bună trebuie să pornească de la simplitate și să fie însoțită de voioșie, curaj, bucurie. Nu aș putea să îți descriu în cuvinte cum îi străluceau ochii și cât de veselă era. Părea să ignore frigul de afară, oboseala acumulată după o zi întreagă de activități… E una dintre cei mulți, e una dintre cei care merită un viitor mai frumos și mai bun și de aceea mă înclin în fața tuturor care luptă activ pentru a schimba în bine starea în care se află România și sufletele ei frumoase. Una din mulțimea celor care luptă este și Mariah, iar acest articol dorește și să elogieze gesturile ei minunate pentru Roxana, pe care le poți afla pe pagina ei de Facebook.

Interculturalitate. Câteva gânduri fugare

Unul dintre aspectele care mă fac să iubesc mult oraşul în care stau e reprezentat de interculturalitate. Azi nu am lucrat, am fost la cursul de italiană. Prilej cu care am constatat încă odată cât de bine mă simt între oameni de multiple alte naţionalităţi. Români, italieni, peruani, columbieni, nigerieni, marocani, moldoveni, egipteni, venezueleni, australieni, brazilieni, chinezi. Vorbesc numai de grupa de cursanţi din care fac şi eu parte. Câte 2-3 reprezentanţi din fiecare naţionalitate. Şi toţi vorbim în italiană, mai bine sau mai rău, facem eforturi să ne înţelegem, cât să ne înţelegem unii pe alţii. Nu e niciunul rezervat, închis, toţi facem eforturi să ne cunoaştem, să ajungem la punctul în care să transcendem diferenţele culturale care ne despart. Suntem toţi oameni, suntem toţi copii ai aceluiaşi Tată, toţi avem vise şi ambiţii, toţi ne bucurăm şi suferim. E un sentiment minunat, greu de explicat… Bineînţeles, mă consider binecuvântat că i-am întâlnit, nu sunt toţi atât de deschişi şi de sociabili, am avut prilejul să constat acest aspect când am mers la altă grupă de cursanţi. Dacă ar fi fost nişte gunoaie, aş fi reacţionat în consecinţă, nu cred în bunătatea aia bleagă şi absolută, în întoarcerea celuilalt obraz. Oricum, rasismul e o tâmpenie, singurul lucru condamnabil la un om poate fi caracterul său, nicidecum originea, culoarea pielii, cultura. E un exerciţiu admirabil de deschidere să accepţi diferenţele şi să vezi în ele puncte de legătură. Cu cât exersezi mai mult, cu atât conştientizezi mai bine că diferenţele dispar la o analiză mai amănunţită…