Platoul

Sa iubesti sau sa nu iubesti platoul, daca te afli momentan pe el?

Iubesc urcusurile care duc pe culmi nebanuite, dar numai platourile sunt cele care pot oferi o imagine de ansamblu… De pe platou pot privi si in jos, spre prapastiile din care m-am ridicat, dar si spre culmile pe care deocamdata nu am reusit sa ajung. Platoul e unicul loc din care pot privi panoramic viata. Apoi, respir adanc, imi inving teama si contini sa urc spre culmi… 

Nu fac decat sa interpretez in maniera personala acea teorie care vorbeste despre dezvoltarea umana in trepte. Dezvoltarea care nu e posibila in mod liniar, ci cu suisuri, momente de stagnare, coborasuri, depresii, momente de inspiratie geniala… Toti am avut, avem si vom avea parte de acest tip de dezvoltare, fie ca ne dam seama sau nu.

Eu pun accentul pe platou. Pe acea perioada de aparenta stagnare, pentru ca de cele mai multe ori am ignorat-o, am considerat-o gresita si de evitat, de foarte multe ori imi e greu sa o accept. Imi plac momentele in care evoluez rapid, imi e greu sa accept ca mai trebuie sa si las lucrurile sa se sedimenteze, sa se aseze fiecare experienta la locul sau.

Tu cum procedezi?

picture1

Cei care vor veni

Cei care vor veni vor fi cei care vor mosteni Pamantul. Vor fi cei care vor culege roadele gandurilor si actiunilor noastre din prezent. De aceea avem o imensa datorie morala fata de ei, aceea de a ne stradui sa le oferim radacini solide din care ei sa isi extraga seva necesara evolutiei.

Traim intr-o epoca destul de interesanta deoarece suntem martorii Evolutiei Constiintei Umane, care presupune Constientizare, Responsabilizare, Transcendere si nu numai. Incepem sa constientizam faptul ca nu suntem doar niste indivizi care concureaza unul contra altuia pentru resursele Planetei, incepem sa simtim legaturile invizibile si efectele acestora. Iar asta ne responsabilizeaza in cautarea de noi solutii.

Secolul trecut ne-a demonstrat ca inteligenta academica, singura, nu este nici pe departe de ajuns pentru o evolutie sustenabila. Fara dezvoltarea inteligentei emotionale, a celei pragmatice, a celei artistice si chiar a celei spirituale nu putem intretine flacara vie pentru multa vreme. Deja schimbarile de perceptie isi aduc tributul lor la reconfigurarea modului in care ne ducem vietile. Incepem sa privim dincolo de orizont si cu inima, nu doar cu ochii.

Iata de ce putem considera ca este absolut necesar sa ne dezvoltam abilitatile in gestionarea emotiilor, a perceptiilor, a credintelor. Timpul nu asteapta foarte mult si de aceea orice pas facut de fiecare dintre noi in directia dezvoltarii personale reprezinta o molecula care va contribui la radacinile celor care vor veni.

Spune ce ai pe suflet

Te încurajez să spui mereu ce ai pe suflet celor care trebuie să primească mesajul tău. Nu te abţine, nu fă greşeala de a ţine în tine nişte cuvinte care după un timp nu vor mai avea nicio valoare.

Am rănit pe cineva acum mulţi ani, când încă eram un puşti naiv, şi nu am spus nimic, am avut orgoliul de a tăcea şi de a mă preface că nu îmi pasă. În prezent, nu mai are nicio valoare gândul pe care l-am ţinut atâţia ani în mine şi pe care am refuzat să îl împărtăşesc.

Nu am pretenţia să te învăţ nimic, sunt doar un alt om care face greşeli şi învaţă târziu din ele însă… aminteşte-ţi de ceea ce ţi-am scris aici, atunci când împrejurările o vor cere.

Atunci când am conştientizat că nu mai am nimic de pierdut, am început să spun oricui ceea ce simţeam. Am rănit, am distrus relaţii dar în acelaşi timp am descoperit ce oameni minunaţi mă înconjoară. A spune ce ai pe suflet te eliberează şi îi eliberează şi pe ceilalţi. Dacă mă înşel, sper ca măcar pentru tine să fie adevărat acest lucru. Dacă nu poţi să faci un bine, măcar nu fă un rău…

Visează fără limite

Nu ai nimic de pierdut, ci doar de câştigat, reţine din start. Îţi propun să visezi fără limite, să visezi ca şi când absolut orice ar fi posibil. Să visezi ca şi când ai fi nemuritor. Dar în acelaşi timp, să fii pregătit să accepţi eşecul în realizarea viselor, să fii conştient că nu ai decât clipa prezentă la dispoziţie pentru a realiza ceva. Dacă nu ai realizat acel ceva acum, e posibil ca în clipa viitoare să nu mai fie posibilă nicio realizare. Visează şi fii pregătit să accepţi neprevăzutul. Nu fi dependent de rezultat, savurează doar drumul parcurs, indiferent de rezultat. Dacă rezultatul îţi confirmă aşteptările, cu atât mai bine. Dacă e total contrar, acceptă şi binecuvântează-l. Pentru mine, viaţa a fost mereu surprinzător de schimbătoare şi se vor găsi mulţi care să mă contrazică, aceia care mi-ar recomanda să îmi planific mai cu grijă viaţa. Tuturor le transmit că viaţa mea nu poate şi nici nu va fi planificată, planificarea nu are loc în graniţele drumului meu prin viaţă. Eu scriu pentru cei care nu deţin încă niciun răspuns şi le doresc să găsească pentru sine răspunsuri mult mai potrivite şi mai folositoare. Ştii, cu o floare nu se face primăvară, dar orice floare are parfumul ei…

P.S. Dacă vezi doar filozofia de aici, mai citeşte odată, şi încă odată, până când îţi va veni o idee proprie sau până când îţi va veni să mă înjuri. Ce se naşte în tine contează, nu ce primeşti din exterior.

Recunoştinţa

Acum, când citeşti acest scurt articol, eşti o persoană mult mai norocoasă şi mai liniştită decât multe dintre persoanele pe care le-am cunoscut în ultima vreme. Nu fi un Toma necredinciosul, nu îmi cere să îţi dau exemple, nu te strădui să îmi demonstrezi că tu eşti cea mai nefericită persoană. Împrejurările în care mă aflu mi-au permis să descopăr persoane care au nişte poveşti de viaţă de îţi “stă mintea-n loc”… Boli grave, lupte, trădări, renunţări, sacrificii.

Ştiu că şi tu le-ai făcut, ştiu că şi tu ai luptat cu preţul sângelui tău, dar, la drept vorbind, te consideri o persoană mai nefericită şi mai greu încercată de viaţă decât persoanele pe care eu le-am cunoscut şi pe care tu încă nu le cunoşti? Lasă-mi un răspuns, printr-un comentariu, iar apoi îţi voi împărtăşi şi poveştile celor pe care i-am cunoscut.

Nu trebuie să fii un Vujicic (pentru cine cunoaşte) ca să ai dreptul să îţi spui povestea de viaţă. Prea ne-am obişnuit cu extremele, la care oricum nu putem ajunge, scăpând însă din vedere nişte exemple care sunt mult mai pe înţelesul nostru. Dacă vrei să îţi compari şansele cu cele ale lui Vujicic, taie-ţi toate membrele şi vezi cum e. Eu unul nu am fost motivat de exemplul lui, sunt o specie mai proastă de om, dacă vrei să mă judeci. Dacă vrei, însă, o substanţă de contrast mai relevantă, compară-te cu oamenii pe care i-am cunoscut. Dacă ai curaj să înfrunţi ceea ce nu cunoşti.

Ştii, eu nu mai cred în dezvoltarea personală care predică absolutul. Nu avem nevoie de absolut, ci doar de o viaţă care să îşi facă din plin simţit scopul, continuitatea şi moştenirea. Un profesor lasă o lecţie vagă în mintea unui elev din o mie, şi totuşi e o moştenire mai mare decât cea pe care o lasă un părinte miliardar copiilor săi… Eu unul nu îmi mai permit să fac o comparaţie între profesor şi părintele miliardar. Mi-au rămas în suflet profesorii dragi şi o să le răspândesc lecţiile o viaţă, lecţii care m-au ajutat cu adevărat să răzbat până acum şi să obţin ce am obţinut, puţinul care îmi face viaţa mai bună. Părinţii miliardari nu mi-au făcut cu nimic viaţa mai plină de sens. Prea ni se predică faptul că trebuie să fim cireaşa de pe tort. Cei mai mulţi ajung să fie bomboana de pe colivă, şi totuşi, cine suntem noi să stabilim ce e bine şi ce e rău?

De ce trebuie să ne aducem aminte că odată vom muri şi noi

Ziua de astăzi a adus cu sine o veste foarte tristă. O fată de aceeaşi vârstă cu mine, pe care nu o cunoşteam mai deloc, a murit subit într-un accident de maşină. O persoană pe care, deşi nu o cunoşteam, o apreciam pentru eleganţă şi inteligenţă.

Acest tragic eveniment a fost mediatizat şi a adus cu sine nişte comentarii extrem de dure şi acide pe un site. Comentarii în care diverşi oameni, deloc puţini la număr, ascunşi sub pătura anonimatului, scuipau cu vorbe de ocară la adresa fetei şi nu numai. Comentarii răutăcioase care cu siguranţă nu îşi aveau locul în acel context şi în acel loc.

Acele comentarii mi-au revelat ceva ce ştiam de mult, mi-au arătat Continuă lectura “De ce trebuie să ne aducem aminte că odată vom muri şi noi”