A trecut o luna de cand nu am mai scris nimic. Asa ca scriu primul gand care imi vine in minte.
“O sa imi iau si singur, multumesc pentru nimic” e replica potrivita pentru aceasta perioada in care ne aflam. Lipsiti de ajutor, lipsiti de sustinere din partea celor pentru care muncim ca sclavii, e timpul sa luam bunul exemplu al celor care traiesc pe cont propriu si sa ne construim viata in asa fel incat sa nu depindem de nimeni si de nimic. Nici de guvern, nici de pensie, nici de asigurarea de sanatate, nici de locul de munca. Sa taci si sa strangi din dinti in timp ce scapi injuraturi nu a fost si nici nu este solutia optima pentru a reusi sa mergi inainte prin viata.
Nu stiu exact de ce am ales tocmai acest gand pentru a-l impartasi cu tine tocmai acum, dar cred ca situatia e de natura sa scoata la lumina revolta din oameni… Si nu-mi miroase deloc a bine…
"De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lângă mine în pustiu."
Căutător neobosit de sensuri
Scriu pentru că am întrebări. Scriu pentru că întrebările creează răspunsurile. Scriu pentru că îmi pasă ce răspunsuri îmi influenţează viaţa. Scriu pentru că viaţa pe Pământ nu ţine la nesfârşit.
Căutător neobosit de rime
“Boem incorigibil,
Dosar cu foi nescrise,
Un creator teribil
Alimentat de vise…”
Add comment