O lucrare despre om

… sau Manifest Filozofic
Suntem energie pură, masă vibrândă de atomi. Suntem parte din marele mister al Universului, parte din infinitatea sa.
Avem potenţial nelimitat, avem capacitatea de a obţine tot ceea ce dorim, de a fi oriunde avem capacitatea de a ne imagina.
Trebuie doar să spunem P-O-T şi vom putea. Trebuie să avem curajul de a ne imagina, pentru a putea obţine lucruri şi fapte la care nici nu am avut curajul să visăm.
Reprezentăm cel mai sublim miracol al Universului. Nu contează cine ne-a creat. Nu contează în ce credem. Nu contează nici chiar dacă credem. Existăm, într-o formă sau alta, suntem, orice am fi.

Obişnuim, mulţi dintre noi, să admirăm lucruri subtile din cotidian: flori, nori de furtună, fluturi multicolori. Admirăm lucruri frumoase şi simple, neluând în calcul propria noastră persoană, propriul nostru eu interior.
Introspecţia tinde să devină o necesitate, în condiţiile în care începem să suferim din cauza necunoaşterii oamenilor şi a vieţii. Atâtea lucruri frumoase trec zilnic pe lângă noi fără să le observăm, fără să le înţelegem şi, în consecinţă, fără să le I-U-B-I-M. Minunatul miracol al vieţii ne ocoleşte, esenţialul scapă privirii obişnuite să vadă rutina.

Vrem bani, vrem putere, vrem sex, vrem orice ne poate oferi sentimentul înălţării mai presus de sine, senzaţia că suntem mai buni decât credem că suntem.
Poate că ne amăgim, poate că avem dreptate. Nimeni nu poate susţine – cu argumente valide – că ştie răspunsul. Poate că nici nu trebuie să îl ştim? Poate că singura resemnare pe care trebuie să o adoptăm este trăirea O-P-T-I-M-Ă a ceea ce este, acceptarea cadrului în vederea modificării circumstanţelor.
Am contrazice potenţialul nostru nelimitat, am ignora misterul din care facem parte. De fapt, aşa se şi întâmplă. Obişnuiţi cu dorul raiului, ne limităm puterea cât mai mult cu putinţă, ne este frică de ceea ce nu cunoaştem.

Multe întrebări caută răspuns în mintea mea, însă una persistă de ceva vreme… De ce unii oameni nu doresc să se autodepăşească, să devină mai buni decât sunt, mulţumindu-se cu actuala lor condiţie?
Răspunsul mă priveşte şi pe mine, în măsura în care încerc permanent să devin mai bun, să mă autodepăşesc, să schimb pe cât posibil ceva în lumea în care trăiesc.
Îmi doresc extrem de mult să aduc schimbări majore în lumea în care trăiesc, dar pot apărea trei întrebări:
– Este utilă încercarea mea?
– Aduce reale foloase oamenilor, sau e doar un instrument al vanităţii mele?
– În ce măsură sunt eu S-C-H-I-M-B-A-T în acord cu scopul schimbărilor pe care doresc să le aduc?

Dacă vrei şi tu să schimbi ceva pe lumea asta, poţi să răspunzi la aceste întrebări, în gând sau în scris.
Spune-mi și mie ce răspunsuri ai găsit și îţi voi fi recunoscător.
Cred că oferindu-le oamenilor P-U-T-E-R-E S-P-I-R-I-T-U-A-L-Ă, ei vor răspunde cu afecţiune sinceră.
Viaţa mi-a dovedit de multe ori validitatea acestui concept, prin multiplele şedinţe de consiliere pe care le-am oferit diverşilor mei cunoscuţi. Le-am oferit sfaturi prin care i-am determinat să creadă mai mult în propriile lor forţe. Mi-am perfecţionat metodele de-a lungul timpului, învăţând din greşelile altora. Din greşelile mele încă nu mă prea pricep să învăţ. Dar evoluez.

Ei bine, această evoluţie mă interesează pe mine, evoluţia spiritului uman, a ceea ce este definitoriu pentru noi.
Îmi propun să scriu despre oameni, despre tot ceea ce este definitoriu uman, începând cu fizicul, trecând prin comportament, mentalitate, personalitate, conceptualizând şi explicând fiecare aspect prin prisma conceptelor motivaţionale şi de dezvoltare personală.
În ultimă instanţă, înglobând totul, spiritul uman, ceea ce transcende condiţia pur umană, tinzând spre suprapersonalizare, spre condiţia ultimă a fiinţei umane.
O lucrare despre OM.

(scris în urmă cu mai mult de un an de zile, acest text încă mă reprezintă și consider că încă are o valoare îndeajuns de mare pentru a merita să fie republicat. Sunt curios ce părere ai despre faptul că republic articolele de pe vechiul blog. Mersi anticipat pentru feedback.)