Acum doua luni aflam despre moartea lui Robin Williams. S-a sinucis. L-am vazut in zeci de filme si am crescut cu filmele lui. De la “Doamna Doubtfire” pana la “What Dream May Come”, filmele lui m-au insotit prin viata pana in prezent.
Ieri am aflat despre moartea lui Toma Moraru, un tanar actor iesean stabilit in Germania. S-a sinucis. L-am vazut in rolul lui Poprișcin din piesa ”Jurnalul unui nebun” la Ateneul Tatarasi si rolul sau mi-a ramas intiparit in minte. Superb!
In mod normal, stirea unei sinucideri trece pe langa mine neobservata, cu exceptia cazului in care persoana in cauza este printre cele cu care rezonez. Cu actorii am rezonat mereu, imi place enorm de mult teatrul si lumea sa. Sufletul de artist pare sa fie unul foarte complex, foarte dificil de raportat la lumea in care traim.
Regretele sunt mereu tardive. Suntem noi oare vinovati ca nu i-am inteles, ca nu le-am oferit o lume mai buna in care sa se exprime, sau pur si simplu asa trebuie sa fie finalul unui artist, tragic si abisal?
"De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lângă mine în pustiu."
Căutător neobosit de sensuri
Scriu pentru că am întrebări. Scriu pentru că întrebările creează răspunsurile. Scriu pentru că îmi pasă ce răspunsuri îmi influenţează viaţa. Scriu pentru că viaţa pe Pământ nu ţine la nesfârşit.
Căutător neobosit de rime
“Boem incorigibil,
Dosar cu foi nescrise,
Un creator teribil
Alimentat de vise…”
Add comment