… îl repari tu, îl dai la reparat sau îl înlocuiești?
Eu în ultimele două săptămâni am găsit o inspirație ciudată, de a repara obiecte stricate. De mic mi-a plăcut să repar, dar acum am condensat plăcerea asta într-un timp scurt.
Am reparat o veioză, am reparat un expresor de cafea, am schimbat coolerul unui laptop, am schimbat carcasa telefonului mobil… 😀 Electronice și electrocasnice, deci. Nu am cunoștințe în domeniu, mulți mi-au zis că nu ar trebui să fac asta, dar e vorba pur și simplu de fire, șuruburi, șaibe, îmbinări. De când am văzut un electrician montând o lustră fără să întrerupă curentul electric, nu mă mai tem de curent. Puțină inconștiență nu strică 🙂
OK, e și o morală în povestioara asta. Consider că e benefic să ai curajul să riști, să nu te mai lași tot timpul pe mâna altora. Consider că e benefic să ai inițiativa de a repara un lucru, în loc să îl înlocuiești. Sunt chestii simple care pot fi reparate. Și chestiile nu sunt întotdeauna lucruri…
Există câte un specialist pentru orice, sunt de acord să apelez la ei, însă uneori specialistul nu face decât să constate un lucru pe care, cu puțină atenție, îl putea constata și clientul…
"De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lângă mine în pustiu."
Căutător neobosit de sensuri
Scriu pentru că am întrebări. Scriu pentru că întrebările creează răspunsurile. Scriu pentru că îmi pasă ce răspunsuri îmi influenţează viaţa. Scriu pentru că viaţa pe Pământ nu ţine la nesfârşit.
Căutător neobosit de rime
“Boem incorigibil,
Dosar cu foi nescrise,
Un creator teribil
Alimentat de vise…”
Comments (8)
Eu înlocuiesc. Aproape întotdeauna. Din comoditate sau pentru că nu am încredere în ”talentul” meu de reparator. 🙂
Nu prea e o atitudine ecologică… 🙂
Asa e. Nu pare!
Reblogged this on startachim blog.
Add comment