Ştii… dacă până acum ai pus eticheta “dezvoltare spirituală” pe acest blog, greşeşti şi ceea ce cauţi tu nu se află aici. Eu îţi vorbesc cu relaxare şi seninătate despre nişte idei atât de simple şi de bun-simţ, încât mă mir cum de nu le-am conştientizat mai devreme.
Ia totul ca atare şi nu ridica la un nivel abstract aceste lucruri, nu îmi doresc să devenim nişte “evoluaţi” spiritual care pun botul la teorii din acelea funky. Cum ai putea oare să pui graniţe infinitului?
Dacă simţi că te împlineşte o alegere total opusă conceptului de evoluţie spirituală pe care îl cunoşteai până acum, aruncă-te în joc cu toată forţa. Viaţa are grijă de ea însăşi şi Dumnezeu, sub orice formă l-ai vedea tu, îţi va fi un bun amic. Dumnezeu îţi poate fi cel mai bun amic de pahar, dacă ştii cum să pui problema…
Dezvoltarea spirituală este, pentru mine, un fals. Pe plan spiritual nu avem nevoie să ne dezvoltăm, ci să ne descoperim. Să ne re-descoperim, mai precis. Chiar nu contează dacă tu crezi în Dumnezeu sau nu. Dacă ai simţit măcar odată că viaţa nu e numai despre lucruri, materialism şi despre luptă, că viaţa presupune mai mult decât a te naşte, a trăi, a perpetua specia şi a muri, atunci cred că o să ne înţelegem noi cumva. Viaţa nu are niciun sens, dar oare poţi trăi o viaţă fără niciun sens?…
Dacă simţi nevoia să îmi dai o replică legată de acel mare NU din titlu, despre opusul evoluţiei spirituale, observă întâi ceea ce simţi faţă de ideile mele. Nu ideile, nu gândurile ne interesează acum, ci emoţiile…
Add comment