Literatura de băşcălie (1)

„Alege modalitatea să caracterizezi şi care sunt trăsăturile”
Mirela a fost ascultată destul de mult timp şi a luat 7… Acuma s-a luat de Dominte şi îl cam pune în dificultate. „Moromete este capul familiei…” Ştii că are dreptate? O, da! A rămas cu dată şi şi-a făcut şi tema. Următorul condamnat! Rumoare în clasă. Silviu dă din cap pe ritmul muzicii, Alina citeşte „Şatra” de Zaharia Stancu, Iuly îşi înfrumuseţează grafitti-ul cu Steaua, de pe banca asta greţoasă.
Ce tare! Acum e ascultat şi Flash. La fel de comic ca întotdeauna. Imprecaţia lui Silviu a fost auzită de toată clasă, dar numai eu am râs.

Acuma se leagă de poiana lui Iocan. Flash e varză. Ionuţ vrea să dea un citat. Iuly ascultă „Surender” de la Activ. Mă uit la fete şi nu mă gândesc la nimic. Hm… viaţa ca un spectacol… Elevul de servici ne mai ocupă 3 minute din oră, notând absenţii. A plecat… Acuma Silviu dă din mâini şi fredonează. Ce tare!!! Mai destinde atmosfera… este 10:28.

Vine şi durerea notelor. Scandal mare cu notele astea… Le şi negociem…
În afară de cel ascultat, acum Ionuţ, mai nimeni nu e la oră cu mintea. E destul de linişte… Ciudat! De fapt, e normal, lipsesc dinamii… mai ales unul…

Mamă, ce oră plictisitoare mi-am ales să descriu… Îmi dau lacrimile de somn…
Penalizare!!! Silviu a fost întors la bancă!!! Chiar dacă „e urât să faci aşa ceva”, profa a făcut. Mai vrea să ne dea test ora viitoare!!! Să-mi bag pula, dar noi chiar dăm enşpe teste pe săptămână?! Nu de alta, dar nici eu nu mi-am învăţat şi nu vreau să îmi fut media de sanchi.

Să îmi dau palme!!! A venit subdirectoarea să ne verifice de sacouri… În 5 secunde, s-a făcut albastră clasa, cu câteva excepţii, însă nu a fost nimeni luat în vizor în mod deosebit. Ne-am pus şi ecusoanele… tâmpite marionete am devenit.
La o secundă după ce a plecat inspectoarea, s-a decolorat clasa…;)

Nicolae Iorga… Aaaa, cu poiana lui Iocan! Nu`ş ce treabă are Moromete cu Iorga, dar Vlad nu are treabă cu Moromete. Noroc de logoree, că asta te poate scăpa de note gheboase, adică tâmpite! Spion a dat drumul la casetofon; are banda bună, dar, mă scarpin şi mă întreb ce face când i se rupe… banda, bineînţeles!

Bag bigiorul, ceasurile îs 10:46, încă 4 minute şi vine pauza mare. Dar dacă dăm test după asta, serio că va fi naşpa.

Bă, da` ce linişte! Deci trebuie să ne placă să învăţăm Vasile Voiculescu, că la Moromete, profa zice suntem vărzărete.

Alexandru Dominte şi Vlad au fost decoraţi post-mortemul ăsta de oră.

P.S. Cronica unei ore de Română, 19 mai 2006. A treia oră.

Literatura de băşcălie

Această literatură de băşcălie reprezintă pentru mine modalitatea de a mă revolta împotriva unei realităţi foarte anoste şi banale, mijlocul prin care scot din realitate tot ceea ce are ea mai interesant şi mai demn de luat în seamă. Însă lucrurile interesante sunt – cel mai adesea – urâte, pentru că urâţenia îţi zgârie retina mai tare decât frumuseţea. Nu am nicidecum pretenţia că scriu într-adevăr literatură, fie ea şi numai de consum, ci am pretenţia de a îmi exprima, chiar şi necenzurat, părerea despre ceea ce se întâmplă în jurul meu.

Autobiografie

Nu ştiu cât de interesantă sau importantă mai este o autobiografie în prezent. Fiecare este ocupat de propriile sale probleme, de propria sa viaţă şi nu prea mai are timp şi chef să afle trecutul misterios şi îmbârligat al altei persoane. Şi totuşi eu sunt de părere că ar trebui să aflăm cât mai multe lucruri despre viaţa celorlalţi, despre sentimentele şi trăirile lor pentru că doar aşa ajungem să îi cunoaştem mai bine pe cei din jurul nostru şi să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine. Ne cunoaştem mai bine doar comparându-ne cu mai multe persoane.