Literatura de băşcălie (3)

Vraciul cui o fi
Tare bine e la şcoală… În pauze ieşim în curte, ne plimbăm prin şcoală, la ore ne înţelegem perfect cu profesorii, lecţii uşoare…
Hm… e greu de tot să îţi imaginezi aşa ceva. Doar o minte bolnavă ar putea crede acestea…
Băşcăleala continuă… Se mai agravează, se mai ameliorează… Dar important este că are continuitate.
Pentru prima dată am văzut ceva dinamic la ora de Română: profesoara a luat cartea pe care o citea Mărguţă în oră, „Romeo şi Julieta” de Shakespeare, şi a trântit-o de altă bancă. Prea violent! Uite că şi ora de Română poate fi dinamică, dar într-un sens negativ prin excelenţă.
În ce condiţii de stres pot scrie… parcă aş copia la matematică, aşa mă simt… Naşpa senzaţie mă furnică în spate, mă dor ochii, mă dor braţele ce acoperă lecţia ce lipseşte. Prea tare să nu scrii nimic la ora de Română când se predă…
Of! Ce durere de cap! Profesoara se tot plimbă prin clasă, determinându-mă să ascund „adevărul”. Acum observ cu câtă atenţie participă unii la oră… Mărguţă se scobeşte în nas, Bogi se scarpină, Alexandra butonează telefonul lui Serge. Oare câţi kilometri parcurge profesoara într-o zi de lucru plină? Acum dă în marşarier… :O Mă, eu am de obiectat că nu are sacou. Noi de ce suntem obligaţi să purtăm? Că oricum nu o facem…
Gata o oră! Prea tâmpit timp pierdut degeaba cu o atletă tristă…
P.S. Cronica unei ore de Română, iunie 2006.

Literatura de băşcălie (2)

Tezele (Viaţa ca ceva care este ca cacaoa)
Urăăă! Ne-a adus tezele!
Eu mă bucur, dar stai să văd ce note se iau prin clasă…
Hai, mă, că se iau note faine…
Oa-ha-ha! Cică Bogdan are 5 points from 10.
Aplauze! Iuly are 9.
Hm… Tezele nu prea sunt poetice… Nu prea ai ce să scrii despre ele…
Ia uite! Mărguţă se ceartă cu profa de Română pentru notă. „Tocilar!” zice Ana. Se discută aprins pe marginea lucrărilor. Argumente, contraziceri. Sergiu a luat 9. Super! Avea nevoie de o notă bună.
Hazoasă treabă! Majoritatea tezelor sună a analize literare savante.
Să facem linişte… Ana vrea să fie ascultată… din Moromete… barim de-ar fi cel din trupă…
Alexandra şi Mirela îmi ştuduiesc cu atenţie lucrarea… 9,50… mă lasă rece, deoarece nu prea are valoare pentru mine nota asta… să fi fost la un obiect care conta pentru sufleţelul meu aş fi sărit în… sus, de bucurie! Dar mai mult ca nota contează părerea. Dacă profa crede că sunt un xerox de idei, I don’t give a fuck! Oricum, mă interesează doar ce crede diriga, şi mă doare mult nepăsarea ei…
Teza mea e pasată de la unul la altul prin clasă. Ma mir şi eu ca idiotu’ de propria-mi teză ca să fac oleacă de show… dar vremea asta de afară mă scoate spiritual afară din clasă.
Bla-bla-bla-ul ăsta de Română, Mâra, Moroşmeţul, Viaţa la rurală, mă seacă de liniştea pe care tot încerc să mi-o impun. Băşcăleala ca mod de trai îmi face plăcere, însă nu mi-o şi aduce.
Aceeaşi poiană a lui Iocan, acum, la ora 12:32. Oare de ce folos ne putem împărtăşi participând la asemenea discuţii sterile? Aş milita pentru libertatea de a-ţi face după bunul simţ cultura literară, dacă nu aş şti că doar obligat înveţi, indiferent de vârstă. Iar obligaţia poate fi şi spirituală, privită ca o nevoie de cunoaştere.
Tocmai acum Sergiu citeşte ultimele două paragrafe din geniala mea lucrare şi râde citind următoarele: „De ce râzi?”.
Iarăşi din nou i-a tăiat profa maiul lui Ana. Moromete e altul în viziunea ei 😉
Poate dacă aveam şi eu telefon cu ecran color, aceste rânduri nu ar mai fi existat.
Uite, aş putea să scriu atâtea lucruri care să pornească certuri şi supărări… Mă întreb cum ar fi dacă aş face-o… Dulce autodistrugere…
Flash ori doarme, ori meditează? Ei, aş! Nicidecum, variantele sunt: ori programează, else e defect… Oare ce e mai grav: moartea gândirii sau gândirea morţii?
„ FORTZA RAPID ! ” scrie Alina şi mâzgăleşte Iuly.
Vlad a terminat de copiat lecţiile la Geografie.
Începe predarea… Ultimul berevoi…
P.S. Cronica unei ore de Română, mai 2006.

Literatura de băşcălie (1)

„Alege modalitatea să caracterizezi şi care sunt trăsăturile”
Mirela a fost ascultată destul de mult timp şi a luat 7… Acuma s-a luat de Dominte şi îl cam pune în dificultate. „Moromete este capul familiei…” Ştii că are dreptate? O, da! A rămas cu dată şi şi-a făcut şi tema. Următorul condamnat! Rumoare în clasă. Silviu dă din cap pe ritmul muzicii, Alina citeşte „Şatra” de Zaharia Stancu, Iuly îşi înfrumuseţează grafitti-ul cu Steaua, de pe banca asta greţoasă.
Ce tare! Acum e ascultat şi Flash. La fel de comic ca întotdeauna. Imprecaţia lui Silviu a fost auzită de toată clasă, dar numai eu am râs.

Acuma se leagă de poiana lui Iocan. Flash e varză. Ionuţ vrea să dea un citat. Iuly ascultă „Surender” de la Activ. Mă uit la fete şi nu mă gândesc la nimic. Hm… viaţa ca un spectacol… Elevul de servici ne mai ocupă 3 minute din oră, notând absenţii. A plecat… Acuma Silviu dă din mâini şi fredonează. Ce tare!!! Mai destinde atmosfera… este 10:28.

Vine şi durerea notelor. Scandal mare cu notele astea… Le şi negociem…
În afară de cel ascultat, acum Ionuţ, mai nimeni nu e la oră cu mintea. E destul de linişte… Ciudat! De fapt, e normal, lipsesc dinamii… mai ales unul…

Mamă, ce oră plictisitoare mi-am ales să descriu… Îmi dau lacrimile de somn…
Penalizare!!! Silviu a fost întors la bancă!!! Chiar dacă „e urât să faci aşa ceva”, profa a făcut. Mai vrea să ne dea test ora viitoare!!! Să-mi bag pula, dar noi chiar dăm enşpe teste pe săptămână?! Nu de alta, dar nici eu nu mi-am învăţat şi nu vreau să îmi fut media de sanchi.

Să îmi dau palme!!! A venit subdirectoarea să ne verifice de sacouri… În 5 secunde, s-a făcut albastră clasa, cu câteva excepţii, însă nu a fost nimeni luat în vizor în mod deosebit. Ne-am pus şi ecusoanele… tâmpite marionete am devenit.
La o secundă după ce a plecat inspectoarea, s-a decolorat clasa…;)

Nicolae Iorga… Aaaa, cu poiana lui Iocan! Nu`ş ce treabă are Moromete cu Iorga, dar Vlad nu are treabă cu Moromete. Noroc de logoree, că asta te poate scăpa de note gheboase, adică tâmpite! Spion a dat drumul la casetofon; are banda bună, dar, mă scarpin şi mă întreb ce face când i se rupe… banda, bineînţeles!

Bag bigiorul, ceasurile îs 10:46, încă 4 minute şi vine pauza mare. Dar dacă dăm test după asta, serio că va fi naşpa.

Bă, da` ce linişte! Deci trebuie să ne placă să învăţăm Vasile Voiculescu, că la Moromete, profa zice suntem vărzărete.

Alexandru Dominte şi Vlad au fost decoraţi post-mortemul ăsta de oră.

P.S. Cronica unei ore de Română, 19 mai 2006. A treia oră.

Literatura de băşcălie

Această literatură de băşcălie reprezintă pentru mine modalitatea de a mă revolta împotriva unei realităţi foarte anoste şi banale, mijlocul prin care scot din realitate tot ceea ce are ea mai interesant şi mai demn de luat în seamă. Însă lucrurile interesante sunt – cel mai adesea – urâte, pentru că urâţenia îţi zgârie retina mai tare decât frumuseţea. Nu am nicidecum pretenţia că scriu într-adevăr literatură, fie ea şi numai de consum, ci am pretenţia de a îmi exprima, chiar şi necenzurat, părerea despre ceea ce se întâmplă în jurul meu.

Autobiografie

Nu ştiu cât de interesantă sau importantă mai este o autobiografie în prezent. Fiecare este ocupat de propriile sale probleme, de propria sa viaţă şi nu prea mai are timp şi chef să afle trecutul misterios şi îmbârligat al altei persoane. Şi totuşi eu sunt de părere că ar trebui să aflăm cât mai multe lucruri despre viaţa celorlalţi, despre sentimentele şi trăirile lor pentru că doar aşa ajungem să îi cunoaştem mai bine pe cei din jurul nostru şi să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine. Ne cunoaştem mai bine doar comparându-ne cu mai multe persoane.