Napoleon Hill – De la Idee la Bani. Planificarea organizată

Mi-am propus să tratez ideile din cartea De la Idee la Bani în mod selectiv şi deloc în ordinea capitolelor.
În acest articol, am luat drept reper capitolul pasului 6 către îmbogăţire, Planificarea Organizată.
Ca să începem în forţă, Napoleon Hill spune:

Cel ce abandonează nu câştigă niciodată – iar un câştigător nu abandonează niciodată.

De la început este necesar să fim foarte hotărâţi să ne îndeplinim scopurile şi idealurile. Dacă le avem… 😀 Dacă nu le avem, începem în forţă să ni le identificăm şi să ni le S-T-R-U-C-T-U-R-Ă-M.
Nişte idei ambigue şi călduţe nu ajută la nimic.
Totul începe cu o dorinţă arzătoare, incandescentă.
De altfel, primul pas către îmbogăţire este DORINŢA. Î-N S-C-R-I-S (de mână, pe o foaie albă format A4, NU pe calculator, NU la sfârşitul agendei, NU pe un şerveţel, NU doar în minte).
Experţii spun că un scop, un vis, un ideal scris de mână activează centri nervoşi şi neuroni care ajută enorm la îndeplinire. Eu, unul, chiar iau de bună această metodă, este în avantajul meu, al oricui.
Apoi, despre stabilirea scopurilor, cel mai bine este să citeşti articolul lui Steve Pavlina despre descoperirea scopurilor vieţii tale şi să intri pe website-ul The One Question.
Oricum, nu eşti singur în această încercare. Niciodată nu vei fi singur dacă alegi acest drum pavat cu scopuri, vise, idealuri şi planuri. De fapt, dacă eşti singur pe acest drum, înseamnă că ai încurcat drumul, pentru că, aşa cum susţine şi Hill:

Nicio persoană individuală nu are experienţa, educaţia, capacitatea înnăscută şi cunoştinţele necesare pentru a asigura acumularea unei averi fără cooperarea altor oameni.

Oricum, despre cooperare, într-un articol viitor, cel mai bine e să te abonezi la RSS Feed ca să fii la curent când apar noi articole.

Odată stabilite bazele dezvoltării, când ştii CE VREI şi CINE te poate ajuta, urmează să stabileşti CE DAI. Legea economiei nu recunoaşte şi nici nu tolerează multă vreme luatul fără a da nimic în schimb. Şi atunci când eşti la început, ce altceva poţi oferi decât propriile tale servicii şi idei, esenţa a ceea ce eşti tu.
Valoarea ta, care poate deveni la un moment dat valoare de piaţă (ca în cazul firmelor, companiilor). Napoleon Hill evidenţiază această idee:

Toate marile averi au început sub forma compensaţiei pentru servicii personale sau prin vânzare a ideilor. Ce altceva decât idei şi servicii personale poate oferi cineva care nu are proprietăţi în schimbul bogăţiilor?

Dacă îţi vin în minte alte răspunsuri, nu ezita să ni le împărtăşeşti.

Planificarea ofertei serviciilor personale poate suna puţin mai… sec, mai nedistractiv. Principalul motiv e reprezentat de imaginea greşită pe care mulţi dintre noi o avem despre muncă. Ne gândim că trebuie să supravieţuim, în principal, iar pentru aceasta trebuie să muncim, pentru “a avea de unde”. Nimic rău, în afara cuvântului TREBUIE.
Nimic nu “trebuie” pe lumea asta, pentru că obligaţia distruge detaşarea şi, rând pe rând, totul. Un om încordat la gândul că trebuie să muncească pentru a avea ce pune pe masă nu este un om relaxat şi fericit.
Dimpotrivă, un plan de oferire a serviciilor personale aduce cu sine R-E-L-A-X-A-R-E, optimism, bună-dispoziţie, plăcerea de a munci.
Întrebarea esenţială la acest pas este DE CE? Ba chiar mai mult, Napoleon Hill ne sfătuieşte:

Lăsaţi deoparte ideea de “o slujbă”. Uitaţi de faptul că există sau nu un loc disponibil. Eliminaţi Întrebarea obişnuită “Aveţi o slujbă pentru mine?” Concentraţi-vă asupra a ceea ce puteţi da dumneavoastră.

Următoarea întrebare în procesul de planificare, ale cărei linii generale le-am descris aici, este CUI?
Dorim să ne oferim serviciile, să ne monetizăm ideile, dar totuşi… cui ne adresăm, în principal? Eu mă adresez în principal celor care se află la început de drum profesional, tinerilor care abia încep să îşi formeze latura profesională a vieţii lor. Dar nu numai lor, ci şi celor care se gândesc să îşi reinventeze munca, să dea un sens nou vieţii lor profesionale.
Din orice categorie faci parte, e bine să îţi aminteşti mereu că:

Partenerul dumneavoastră este publicul.

Publicul, clienţii, cumpărătorii, cererea, piaţa. Nu vinzi nisip în deşert şi nici castraveţi grădinarului. Ci invers, măcar. Tom Peters chiar promovează obsesia pentru clienţi, atenţia permanentă acordată mulţumirii clienţilor şi colaborării cu clienţii.
Şi în tot acest timp, pe tot parcursul planificării, cât şi înainte şi după planificare, analizează cine eşti în raport cu ce oferi. Dacă găseşti multe lucruri care se bat cap în cap, atunci e cazul să mai lucrezi puţin la corectarea discrepanţelor. Nu uita,

Cea mai veche dintre porunci este: Omule, CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI ! Ca să vă vindeţi marfa cu succes, trebuie să vă cunoaşteţi marfa. Acest lucru se verifică şi în cazul ofertei serviciilor personale.

În final, după ce mi-am clarificat CE ofer, CINE mă poate ajuta, CE dau, DE CE, CUI şi am analizat în ce măsură mă identific în răspunsuri, pot spune că am un plan de acţiune şi îmi dau seama că acestea sunt primele întrebări dintr-o lungă serie. Dar răspunsurile stimulează găsirea răspunsurilor. Oricum, ţin minte că

Succesul nu trebuie explicat. Eşecul nu are alibiuri.