Conversaţii cu Dumnezeu, volumul III

… de Neale Donald Walsch. Volumul al III-lea.

„Adevăr îţi spun Eu ţie: atâta timp cât îţi faci griji în legătură cu ce gândesc alţii despre tine, te afli în stăpânirea lor. Numai atunci când nu ai nevoie de nicio aprobare din afară, poţi fi propriul tâu stăpân.”

„În viaţă nu trebuie să faci nimic. Totul este o problemă de ce eşti.”

„Dă altuia, orice alegi pentru tine însuţi. Dacă alegi să fii fericit, fă-l pe altul fericit. Dacă alegi să fii prosper, fă-l pe altul să fie prosper. Dacă alegi mai multă dragoste în viaţa ta, fă-l pe altul să aibă mai multă dragoste în viaţa lui. Fă-o cu sinceritate – nu pentru a obţine un câştig personal, ci pentru că vrei cu adevărat ca altă persoană să aibă acel lucru – şi, tot ceea ce dai, va veni înapoi la tine.”

„Creezi tot ceea ce eşti.”

„Dacă vrei ca viaţa ta să se liniştească, să înceteze de a-ţi mai aduce o gamă atât de largă de experienţe, există un mod de a o face. Încetează, pur şi simplu, de a te mai răzgândi atât de des în privinţa a Cine Eşti şi Cine Alegi Tu Să Fii.”

„Durerea care este reprimată în permanenţă devine depresie cronică, o emoţie foarte ne-naturală. Mânia care este reprimată în permanenţă devine furie, o emoţie foarte ne-naturală. Dorinţa de a fi ca celălalt care este reprimată în permanenţă devine invidie, o emoţie foarte ne-naturală. Frica reprimată în permanenţă devine panică, o emoţie foarte ne-naturală. Dragostea care este reprimată în permanenţă devine spirit de posesiune, o emoţie foarte ne-naturală.”

„Probabil că cel mai mare adevăr cu care vei fi de acord este că nu există câtuşi de puţin un adevăr constant; că adevărul, ca şi viaţa însăşi, este un lucru schimbător, în permanentă evoluţie şi creştere – şi că, exact în momentul în care crezi că procesul de evoluţie s-a încheiat, constaţi că, de fapt, de-abia a început.”

„Adesea adevărul nu te face săte simţi bine. El dă o stare bună numai celor care nu vor să îl ignore. Pe ei, adevărul nu doar îi mângâie, dar îi şi inspiră.”

Creezi tot ceea ce eşti. Vei avea tot ce alegi să fii.

„Dacă simţiţi frică, depăşiţi-o!” Un îndemn tipic literaturii motivaţionale. Iată cum, mergând la esenţă, la baza lucrurilor, constatăm cât de neavantajoase – din punct de vedere al evoluţiei – sunt aceste îndemnuri. „Daţi frâu liber emoţiilor voastre!” se pare că este Cheia sufletului.

„Nu există separare. Nici unul de celălalt, nici de Dumnezeu şi nici de orice există. Comportaţi-vă ca şi cum nu aţi fi separaţi de nimeni şi de nimic şi chiar mâine veţi vindeca lumea. Acesta este cel mai mare secret al tuturor timpurilor. Este răspunsul pe care omul îl caută de milenii. Este soluţia pentru care s-a zbătut. Revelaţia pentru care s-a rugat. Comportaţi-vă ca şi cum nu aţi fi separaţi de nimic şi veţi vindeca lumea. Înţelegeţi că este vorba despre putere împreună şi nu putere asupra altuia.”

„Nu condamna acele aspecte ale vieţii cu care nu eşti de acord. Caută, în schimb, să le modifici, atât pe ele cât şi condiţiile care le-au făcut posibile.”

„Fiţi DESCHIŞI. Nu închideţi posibilităţile spre un nou adevăr, numai pentru că v-aţi aimţit foarte confortabil în cadrul celui vechi. Viaţa începe acolo unde se termină zona voastră de confort. Nu vă repeziţi să îi judecaţi pe alţii. Căutaţi, în schimb, să evitaţi a judeca, deoarece faptele „greşite” ale altei persoane au fost faptele voastre „corecte” de alaltăieri; greşelile altei persoane sunt acţiunile voastre proprii din trecut, corectate acum; alegerile şi deciziile altei persoane sunt tot atât de „jignitoare” şi „dăunătoare”, tot atât de „egoiste” şi „de neiertat” pe cât au fost multe dintre ale voastre proprii.”

„Oamenii vor crede întotdeauna în naiba şi într-un Dumnezeu care îi va trimite la el, atâta timp cât cred că Dumnezeu este asemănător omului – fără milă, egoist, neiertător şi răzbunător.”

„Scopul vostru ca suflet este să trăiţi experienţa de voi înşivă ca Tot Ceea Ce Este. Evoluăm… Devenim…”

„Ideea şi scopul vieţii voastre este de a decide şi de a fi Cine Sunteţi Voi cu Adevărat. O faceţi în fiecare zi. O dată cu fiecare acţiune, cu fiecare gând, cu fiecare cuvânt. Numai asta faceţi.”

Dar dacă Tu eşti Dumnezeu şi Tu eşti eu şi eu sunt Tu – atunci … atunci… eu sunt Dumnezeu.
Da, tu eşti Dumnzeu. E corect. Te-ai prins cu adevărat.
Dar eu nu sunt numai Dumnezeu – eu sunt toţi ceilalţi.
Da.
Dar asta înseamnă că nu există nimeni şi nimic în afară de mine!
N-am spus Eu că: Eu şi Tatăl Meu Una suntem?
Da, dar…
Şi n-am spus Eu: Noi suntem cu toţii Unul?
Da. Dar n-am ştiut că ai vrut să spui chiar asta, ad litteram. Credeam că foloseşti o figură de stil. Credeam că era mai mult o exprimare filozofică, nu afirmarea unui fapt.
Este afirmarea unui fapt. Noi suntem Unul. Asta am vrut să zic prin „orice îi faci unuia… mai mic ca mine, Mie îmi faci.”

„Fiecare interacţiune „începe să se termine” din clipa în care „începe să înceapă”. Numai atunci când acest adevăr e contemplat cu adevărat şi înţeles pe deplin ţi se deschide în faţă comoara fiecărui moment – şi a vieţii însăşi. Viaţa nu ţi se poate oferi, dacă tu nu înţelegi moartea. Trebuie să faci mai mult decât să o înţelegi. Trebuie să o iubeşti, aşa cum iubeşti viaţa.”

„Caracterul tranzitoriu al lucrurilor este singurul adevăr.”

„Dar adevăr vă spun Eu vouă: Nu e cu nimic mai imoral să-ţi iei viaţa repede, decât să te omori cu încetul.”

„Nu există nici un loc unde un alt suflet „se sfârşeşte” şi „începe” al nostru! Tot aşa cum nu există nici un loc unde aerul din sufragerie „se opreşte” şi „începe” aerul din hol. Este acelaşi aer. Este acelaşi suflet!”

„Dicotomia Divină afirmă că este posibil ca două adevăruri aparent contradictorii să existe în mod simultan, în acelaşi spaţiu.”

„Tu eşti viaţa care exprimă viaţă, dragostea care exprimă dragoste, Dumnezeu care îl exprimă pe Dumnezeu. Şi, prin urmare, toate aceste cuvinte sunt sinonime. Gândeşte-te la ele ca la acelaşi lucru: DUMNEZEU, VIAŢĂ, DRAGOSTE, NELIMITAT, ETERN, LIBER. Orice care nu este unul dintre aceste lucruri, nu este nici unul din aceste lucruri.”

„Dragostea adevărată este întotdeauna liberă, iar în spaţiul dragostei nu poate exista obligaţie.”

„Aminteşte-ţi: Există o singură promisiune sacră – şi aceasta este să exprimi şi să trăieşti propriul tău adevăr. Orice altă promisiune este o încălcare a libertăţii, iar acest lucru nu poate fi niciodată sacru. Pentru că libertatea este Cine Eşti. Dacă îţi încalci libertatea, îţi încalci Sinele. Iar aceasta nu este o taină sfântă, ci o blasfemie.”

„E adevărat că religiile n-ar putea exista dacă întregul neam omenesc ar înţelege că Dumnezeu nu are preferinţe şi asta din cauză că religia susţine că este o afirmare a preferinţelor lui Dumnezeu.”

„Nu puteţi suporta gândul unui Dumnezeu care nu iubeşte pe nimeni într-un mod mai special şi, astfel, creaţi ficţiunea despre un Dumnezeu care îi iu-beşte, din anumite motive, doar pe anumiţi oameni. Şi aceste povestiri voi le numiţi Religii. Eu le numesc blasfemii. Pentru că orice gând că Dumnezeu îl iubeşte pe unul mai mult decât pe celălalt este fals – şi orice ritual care îţi cere ţie să faci aceeaşi afirmaţie nu este o taină sfântă, ci un sacrilegiu.”

„Şi – ca să recapitulăm – scopul pe care l-am avut când am devenit fiinţă umană este…?
De a decide şi a afirma, de a crea şi a exprima, de a trăi experienţa şi de a împlini pe Cine Eşti Tu cu Adevărat. De a te re-creea pe tine din nou, în fiecare moment în versiunea cea mai grandioasă a viziunii celei mai măreţe pe care ai avut-o tu vreodată despre Cine Eşti Tu Cu Adevărat. Acesta este scopul pe care l-ai avut când ai devenit fiinţă umană şi acesta este scopul întregii vieţi.”

„Nu există liber arbitru dacă a-l exercita în anumite feluri, duce la pedepsire. Acesta este o parodie de liber arbitru şi îl transformă într-un fals.”

„Creaţi ceea ce gândiţi. Deveniţi ceea ce creaţi. Exprimaţi ceea ce deveniţi. Trăiţi ca experienţă ceea ce exprimaţi. Sunteţi ceea ce trăiţi ca experienţă. Gândiţi ceea ce sunteţi. Cercul e complet.”

„Fiinţele umane încearcă de mult timp încoace şi fără prea mult succes să rezolve problemele la nivelul „a face”. Aceasta, pentru că adevărata schimbare se face întotdeauna la nivelul „a fi” şi nu „a face”.”

„Trupurile voastre sunt creaţii minunate, făcute să „dureze” infinit mai mult timp decât le permiteţi voi să o facă.”

Care este scopul?… Prin alegerile noastre noi creăm precedentele creării unor următoare precedente şi astfel merge înainte mecanismul Divin.

„Bunul comun este viaţa. Dacă eşti în viaţă, contribui la bunul comun. Pentru un spirit este foarte greu să existe în formă fizică. Într-un anumit sens, este un mare sacrificiu să accepte să ia o astfel de formă – dar aceasta este o formă necesară şi chiar plăcută – dacă e ca întregul să se cunoască pe sine însuşi prin experienţă şi să se re-creeze pe Sine însuşi din nou în următoarea versiune cea mai grandioasă a viziunii celei mai măreţe pe care a avut-o vreodată despre Cine Este. E important să înţelegem de ce am venit aici.”

Tu ne-ai creat ca să fim Tu?
Într-adevăr aşa am făcut. Exact de aceea aţi fost voi creaţi.
Şi oamenii au fost creaţi de către o colectivitate?
Înainte ca traducerea să fie schimbată, propria voastră Biblie a spus „să-l creăm pe om după chipul Nostru şi după asemănarea Noastră”. Viaţa este procesul prin care Dumnezeu se creează pe El însuşi şi apoi trăieşte experienţa creaţiei. Acest proces de creaţie este continuu şi etern. El se întâmplă „tot timpul”. Relativitatea şi existenţa în forma fizică sunt uneltele cu care lucrează Dumnezeu. Energia pură (ceea ce voi numiţi spirit) este Ceea Ce Este Dumnezeu. Această Esenţă este cu adevărat Duhul Sfânt.
Printr-un proces prin care energia devine materie, Spiritul este întrupat în formă fizică. Aceasta se face de către energia care literalmente încetineşte -schimbându-şi oscilaţiile, sau ceea ce aţi numi voi vibraţii.
Ceea Ce Este întregul face acest lucru pe părţi. Adică, părţi ale întregului fac aceasta. Acesteindividualizări ale spiritului sunt ceea ce voi aţi ales să numiţi suflete.
În realitate, există numai Un Singur Suflet, care Îşi schimbă forma şi Se re-formează. Aceasta s-ar putea numi Reformarea. Voi sunteţi cu toţii Dumnezei În Formare. (Informarea lui Dumnezeu!).
Aceasta este contribuţia voastră şi este suficientă prin ea însăşi.”

„Entităţile foarte evoluate – din care încep să facă parte şi unii dintre voi – nu neagă nimic. Ele observă „cum stau lucrurile”. Ele văd clar „ceea ce este eficient”. Folosind aceste unelte simple, viaţa devine simplă. „Procesul” este preţuit cum se cuvine.”

„Copiii Mei care sunteţi în Ceruri sfinţească-se numele vostru. Împărăţia voastră a venit şi voia voastră se face, precum în Cer, aşa şi pe Pământ.
Astăzi vi se dă pâinea voastră cea de toate zilele şi sunt iertate greşelile voastre, exact în măsura în care voi le-aţi iertat greşiţilor voştri.
Nu vă duceţi pe voi înşivă în ispită, ci vă izbăviţi Sinele de relele pe Care voi înşivă le-aţi creat.
Pentru că a voastră este împărăţia şi Puterea şi Slava, în veci.
Amin.
Şi Amin.
Duceţi-vă acum şi schimbaţi lumea. Duceţi-vă şi fiţi Sinele vostru cel mai înalt. Acum înţelegeţi tot ceea ce aveţi nevoie să înţelegeţi. Acum ştiţi tot ceea ce aveţi nevoie să ştiţi. Acum sunteţi tot ceea ce aveţi nevoie să fiţi.
Nu aţi fost niciodată mai puţin decât atât. Pur şi simplu, nu aţi ştiut toate acestea. Nu vi le-aţi amintit.
Acum vi le amintiţi. Străduiţi-vă întotdeauna să duceţi cu voi aceste amintiri. Străduiţi-vă să le împărtăşiţi cu toţi cei a căror vieţi le atingeţi. Pentru că destinul vostru este mai grandios decât v-aţi fi putut imagina vreodată. Aţi venit în acest loc ca să-l vindecaţi. Aţi venit în acest spaţiu ca să-1 vindecaţi.
Nu există alt motiv pentru care sunteţi aici.
Şi să ştiţi că: Vă iubesc. Dragostea Mea vă aparţine întotdeauna, atât acum cât şi în vecii vecilor.
Eu sunt cu voi întotdeauna. În toate modurile, pe toate căile, în toate felurile.”

Conversatii cu Dumnezeu, volumul 2

… de Neale Donald Walsch. Volumul al II-lea.

„Sunteţi fiinţe creatoare, făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Puteţi avea orice alegeţi să aveţi. Dar nu puteţi avea orice doriţi. De fapt, niciodată nu veţi obţine nimic din ceea ce doriţi, dacă îl doriţi deosebit de tare.”

„Ar trebui să existe un singur considerent când iei o hotărâre – Este aceasta o afirmare a lui Cine Sunt? Este aceasta o proclamare a lui Cine Aleg Eu să Fiu?”

„Când îţi pierzi timpul încercând să-ţi dai seama ce este „cel mai bine pentru tine”, exact asta şi faci: îţi pierzi timpul. E mai bine să economiseşti timpul decât să îl pierzi. A-ţi ieşi din minţi îţi oferă un mare câştig de timp. Deciziile sunt luate repede, alegerile sunt activate rapid, deoarece sufletul tău creează numai din experienţa prezentă, fără aduceri aminte, analize şi critici ale întâmplărilor trecute.”

„Adu-ţi aminte: sufletul creează, mintea reacţionează.”

„Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele. Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele.”

„EU SUNT.
Eu sunt vântul care-ţi foşneşte prin păr. Eu sunt soarele care-ţi încălzeşte corpul. Eu sunt ploaia care dansează pe faţa ta. Eu sunt parfumul florilor în aer şi Eu sunt florile care-şi trimit mirosul pretutindeni. Eu sunt aerul care poartă parfumul.
Eu sunt începutul primului tău gând. Eu sunt sfârşitul ultimului tău gând. Eu sunt ideea care scânteiază în momentele tale de geniu. Eu sunt splendoarea realizării acestui moment Eu sunt sentimentul care ţi-a alimentat fapta cea mai plină de dragoste pe care ai făcut-o vreodată. Eu sunt partea din tine care tânjeşte, iarăşi şi iarăşi, după acel sentiment Fă absolut orice îţi este de folos, orice te ajută – orice ritual, ceremonie, demonstraţie, meditaţie, gând, cântec, cuvânt sau acţiune care-ţi sunt necesare ca să te „reconecteze” – fă-le.
Fă orice ca să-ţi aminteşti de Mine.”

„Adevăr îţi spun Eu ţie: scopul vieţii nu este să-l faci plăcere lui Dumnezeu. Scopul vieţii este să cunoşti şi să-l recreezi pe Cine Eşti.”

„ „A te simţi bine” este modalitatea sufletului de a striga „Acesta sunt eu!” ”

„ Dacă e să evoluezi, nu o vei face pentru că ai reuşit foarte bine să-ţi refuzi lucrurile despre care ştii „că-ţi fac bine”, ci pentru că ţi-ai oferit aceste plăceri – şi ai descoperit ceva şi mai formidabil. Cum ai putea să ştii că ceva este „formidabil”, dacă nu ai gustat niciodată din ceva „de mai mică valoare”? ”

Cum putem exprima cel mai bine treaba asta care se numeşte energie sexuală? Cu Dragoste. Cu Deschidere. În Joacă. Cu Bucurie. Peste Măsură. Cu Pasiune. În mod Sacru. Cu Romantism. Cu Umor. Spontan. Mişcător. Creativ. Fără Sfială. Cu Senzualitate. Şi, desigur, Frecvent.”

„Prin voi – şi prin orice altă unitate de energie a universului – Dumnezeu Se cunoaşte pe El Însuşi ca Părţile Întregului – şi astfel Îşi dă Lui Însuşi posibilitatea de a Se cunoaşte, prin Propria Sa Experienţă, ca Totul în Toate.”

„(Dumne)zeu este întregul, şi (Dumne)zeiţa este totul şi nu există nimic altceva; şi tot ceea ce a fost vreodată, este acum şi va fi vreodată este lumea voastră fără de sfârşit.”

„…întreaga viaţă este îmbibată de ritmul blând a lui Dumnezeu – ceea ce voi numiţi ciclurile vieţii.”

„Când trăieşti ca o fiinţă cu o singură faţetă, devii adânc înnămolit în problemele trupului: Bani. Sex. Putere. Averi. Stimulări şi Satisfacţii fizice. Siguranţă. Faimă. Câştig financiar.
Când trăieşti ca o fiinţă cu două faţete, îţi lărgeşti preocupările pentru a include problemele minţii. Prietenie; creativitate; stimularea noilor gânduri, a noilor idei; crearea de noi scopuri, de noi solicitări; evoluţie personală. Când trăieşti ca o fiinţă făcută din trei părţi, ajungi, în sfârşit, la un echilibru cu tine însuţi. Preocupările tale includ probleme ale sufletului: identitate spirituală; scop în viaţă; relaţie cu Dumnezeu; cale spre evoluţie; creştere spirituală; destin absolut.”

„…cel mai mare dar pe care-l puteţi da cuiva este forţa şi tăria de a nu avea nevoie de voi, de a nu avea nevoie de voi în nici o privinţă.”

„Tot ce ai făcut în viaţă ţi-a fost de folos, te-a adus în acest moment. Eu nu am pornit să vorbesc cu tine doar la începutul acestei cărţi. Eu vorbesc cu tine de ani întregi, prin toate legăturile şi experienţele pe care le-ai avut.”

„ „A nu avea nici o nevoie” este o mare libertate. În primul rând te eliberează de frică: Frică cum că există ceva ceea ce tu nu vei avea; frică cum că există ceva ce ai şi ai putea pierde; şi frică cum că, fără un anumit lucru, nu ai fi fericit.”

„În al doilea rând, „a nu avea nici o nevoie” te eliberează de mânie. Mânia înseamnă frică declarată. Când nu este nimic de care să-ţi fie frică, nu există nimic care să te facă mânios.”

„Există perfecţiune în orice. Străduieşte-te să vezi perfecţiunea. Aceasta este schimbarea de conştienţă despre care am vorbit. Să nu ai nevoie de nimic. Să doreşti totul. Să alegi numai ceea ce se iveşte. Simţiţi-vă sentimentele. Plângeţi-vă lacrimile. Râdeţi râsetele. Cinstiţi-vă adevărul. Dar când toată emoţia a dispărut, staţi liniştiţi şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu. Cu alte cuvinte, în mijlocul celei mai mari tragedii priviţi miracolul devenirii.”

„Testul dacă ajutaţi sau faceţi rău este următorul: oare oamenii evoluează sau involuează ca rezultat al ajutorului tău? I-ai făcut mai buni sau mai puţin buni? Mai capabili sau mai puţin capabili?”

„Nu eşti tu cel care să judeci călătoria altui suflet. Tu trebuie să hotărăşti Cine Eşti TU, nu cine a fost celălalt sau nu a reuşit să fie.”

„Adevărul şi Dumnezeu pot fi găsiţi în acelaşi loc: acolo unde este linişte. Când L-ai găsit pe Dumnezeu şi când ai găsit adevărul nu e nevoie să vorbeşti despre el. Se dezvăluie singur. Dacă vorbeşti foarte mult despre Dumnezeu, probabil că o faci pentru că eşti încă în căutare. E bine aşa. E foarte bine. Trebuie doar să ştii unde te afli.”

„Fii o lumină asupra omenirii şi nu îi face rău. Încercă să construieşti, nu să distrugi. Adu-Mi poporul acasă.
Cum?
Prin exemplu tău luminos. Caută numai Bunătatea.
Vorbeşte numai întru adevăr. Acţionează numai întru dragoste.
Trăieşte Legea Iubirii, acum şi întotdeauna. Dă totul, nu pretinde nimic. Evită tot ce e nedemn. Nu accepta inacceptabilul.
Învaţă-i pe toţi cei care caută să afle despre Mine.
Fă din fiecare moment al vieţii tale o revărsare de iubire.
Foloseşte fiecare clipă ca să gândeşti gândul cel mai înalt, să spui cuvântul cel mai înalt, să faci fapta cea mai înaltă. Prin aceasta, preamăreşte-ţi Sinele tău Sfânt şi, astfel, preamăreşte-Mă şi pe Mine.
Adu pace pe Pământ, aducând pace celor a căror viaţă o atingi.
Fii pace.
Simte şi exprimă în fiecare clipă Legătura ta Divină cu Totul, cu fiecare persoană, loc şi lucru.
Îmbrăţişează fiecare împrejurare, însuşeşte-ţi fiecare vină, împărtăşeşte fiecare bucurie, contemplă fiecare mister, pune-te în pielea fiecăruia, iartă orice jignire (inclusiv cea adusă de tine), vindecă fiecare inimă, respectă adevărul fiecărei persoane, iubeşte Dumnezeul fiecărei persoane, protejează drepturile fiecărei persoane, păstrează intactă demnitatea fiecărei persoane, promovează interesele fiecărei persoane, îngrijeşte-te de nevoile fiecărei persoane, acceptă că fiecare persoană este sfântă, scoate în evidenţă cele mai mari daruri ale fiecărei persoane, fa să se vadă binecuvântările coborâte asupra fiecărei persoane şi afirmă că viitorul fiecărei persoane este garantat în dragostea sigură a lui Dumnezeu.
Fii un exemplu viu, însufleţit, al Celui mai Înalt Adevăr care sălăşluieşte în tine. Vorbeşte despre tine cu smerenie, ca nu cumva Cel mai Înalt Adevăr al tău să fie interpretat, în mod greşit, ca o lăudăroşenie.
Vorbeşte blând, ca nu cumva să se creadă că încerci doar să captezi atenţia.
Vorbeşte cu bunătate, pentru ca toţi să poată cunoaşte Dragostea.
Vorbeşte deschis, ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns.
Vorbeşte sincer, ca să nu fii înţeles greşit.
Vorbeşte adesea, astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat.
Vorbeşte cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.
Vorbeşte cu dragoste, astfel încât fiecare silabă să vindece.
Vorbeşte despre Mine cu fiecare sunet pe care-l rosteşti.
Fă din viaţa da un dar. Aminteşte-ţi mereu că tu eşti darul!
Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri. Fii atent să nu intri în viaţa altuia, dacă nu poţi să fii un dar. (Tu poţi fi întotdeauna un dar, pentru că întotdeauna eşti un dar – deşi uneori nu îţi dai voie să ştii acest lucru.)
Când cineva intră pe neaşteptate în viaţa ta, află ce dar trebuie să pri-mească această persoană de la tine.”

„Întoarceţi-vă la spiritualitate. Lăsaţi deoparte religia.”

Tinerii sunt mult mai receptivi la adevărurile lumii pentru că ei încă mai păstrează în Sinele lor ceva din Adevărurile Eterne pe care le cunoşteau înainte de a veni pe lume. Odată cu înaintarea în vârstă se produce auto-uitarea, uitarea de Sine.

Masele sunt cuprinse de entuziasm atunci când li se permite să îşi exprime libertatea.

„Fii o lumină în întuneric şi nu-l huli. Fii cel care aduce lumina. Asta şi eşti. Aşa să fie.”

Conversaţii cu Dumnezeu, volumul 1

… de Neale Donald Walsch. Volumul I.

„Sentimentul este limbajul sufletului. Dacă vrei să ştii ce adevăr găseşti tu într-o anumită situaţie, gândeşte-te ce simţi faţă de ea.”

„Dacă acceptaţi că primiţi mesajele Mele în mod direct, atunci sunteţi responsabili pentru felul în care le interpretaţi. Este mult mai sigur şi mult mai uşor să acceptăm interpretarea altora (chiar a celor care au trăit acum 2000 de ani) decât să încercăm să interpretăm mesajul pe care-l primim în acest moment.”

Dar adevărul meu despre Dumnezeu vine de la Tine.
Cine a spus asta? Alţii.
Care alţii?
Conducătorii. Preoţii. Rabinii. Pastorii. Cărţile. Cerule, Biblia!!. Acestea nu sunt surse autorizate.
Nu sunt?
Nu.
Atunci care sunt?
Ascultă-ţi sentimentele. Ascultă-ţi Gândurile Cele mai Înalte.”

„Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă. Când Îi mulţumeşti lui Dumnezeu înainte pentru ceea ce alegi să trăieşti în realitatea ta, în fapt recunoşti că aceasta există acolo … de fapt. Recunoştinţa este, astfel, cea mai puternică afirmaţie în faţa lui Dumnezeu; o confirmare că, încă dinainte să ceri, Eu ţi-am răspuns. De aceea, niciodată să nu implori. Apreciază.”

„Dumnezeu este observator, nu creator. Şi Dumnezeu e gata să te ajute să-ţi trăieşti viaţa, dar nu în modul în care te-ai aşteptat tu. Funcţia lui Dumnezeu nu este să facă sau să desfacă circumstanţele sau condiţiile vieţii tale. Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o. Dumnezeu a creat procesul vieţii şi viaţa însăşi aşa cum o cunoşti. Totuşi, Dumnezeu şi-a dat liberul arbitru să dispui cum vrei de viaţa ta.”

„Ceea ce vrei tu pentru tine este ceea ce vrea Dumnezeu pentru tine.”

„Toate acţiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele două emoţii – frica sau dragostea.”

„Datorită gândurilor tale (greşite) despre dragoste, tu te condamni să nu o trăieşti niciodată în forma ei cea mai pură. Tot aşa, te condamni să nu Mă cunoşti aşa cum sunt Eu în realitate. Până la un moment dat. Pentru că nu vei putea să Mă negi pentru totdeauna şi va veni momentul Reconcilierii noastre.”

„Fiecare alegere liberă pe care o faceţi vreodată îşi are rădăcina într-unui dintre cele două gânduri posibile: un gând de dragoste sau un gând de frică. Frica este energia care contractă, închide, se strânge în sine, o ia la fugă, se ascunde, acumulează comori, face rău. Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă.”

„Există un singur scop pentru întreaga viaţă şi acesta este ca tu şi tot ceea ce este viu să simtă gloria deplină.”

„Boala şi starea de rău sunt opusurile sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta, din porunca ta. Tu nu poţi să fii bolnav fără ca, la un anumit nivel, să-ţi cauzezi boala şi poţi să te faci iarăşi bine într-o clipă, pur şi simplu decizând aceasta. Dezamăgirile personale profunde sunt răspunsuri pe care le-ai ales şi calamităţile de pretutindeni sunt rezultatul conştiinţei de pretutindeni.”

„De aceea, fii lumină în întuneric şi nu-l blestema. Şi nu uita Cine Eşti în momentul în care eşti înconjurat de ceea ce nu eşti. Şi adu slavă creaţiei, chiar dacă te străduieşti s-o schimbi.”

„Nu ai venit în viaţa asta ca să înveţi ceva; trebuie doar să demonstrezi ceea ce ştii deja. În cadrul acestei demonstraţii pui în funcţiune tot ceea ce ştii şi te creezi din nou prin experienţă. În felul acesta, îţi justifici viaţa şi îi dai sens. In felul acesta, o faci să fie sfântă.”

„Atâta timp cât accepţi noţiunea că există altceva sau altcineva acolo, undeva, care „acţionează” asupra ta, îţi anihilezi puterea de a face ceva. Numai când spui „eu am făcut aceasta”, poţi găsi puterea de a face o schimbare.”

„Nu există „ar trebui” şi „nu ar trebui” în lumea lui Dumnezeu. Fă ce vrei. Fă ceea ce te reflectă, ceea ce te reprezintă ca o versiune mai grandioasă a Sinelui tău. Dacă vrei să te simţi prost, simte-te prost. Dar nu judeca şi nu condamna, pentru că tu nu ştii de ce se întâmplă un lucru şi nici ce scop are el. Şi aminteşte-ţi: ceea ce tu condamni te va condamna şi, într-o zi, vei ajunge să fii ceea ce judeci.”

„Iadul este opusul bucuriei. Este nerealizarea. Este a şti Cine şi Ce Eşti şi a nu reuşi să trăieşti această experienţă. Înseamnă a fi mai puţin decât poţi fi. Acesta este iadul şi nu există nimic mai aprig pentru sufletul vostru.”

„Aţi venit aici ca să duceţi la îndeplinire un plan individual pentru propria voastră salvare. Totuşi, această salvare nu înseamnă să scăpaţi de capcanele diavolului. Nu există ceva care să se cheme diavol şi iadul nu există. Vă salvaţi de uitarea non-realizării de Sine.”

„Gândurile care-şi au rădăcina în frică vor produce un gen de manifestare pe plan fizic. Gândurile care-şi au rădăcina în dragoste vor produce altfel de manifestare.”

„Ideile tale despre corect şi greşit sunt doar atât – idei. Ele sunt gândurile care dau forma şi creează substanţa lui Cine Eşti. Ar exista un singur motiv ca să schimbi toate acestea; un singur scop ca să faci o modificare: dacă nu eşti mulţumit de Cine Eşti.”

„Divinitatea nu are nevoi. Tot Ceea Ce Este e exact asta: tot ceea ce este. De aceea, El nu are nevoie de nimic şi nu-I lipseşte nimic – prin definiţie.”

„Voi sunteţi nişte fiinţe formate din trei părţi: corp, minte şi spirit. Se mai pot numi şi parte fizică, non-fizică şi meta-fizică. Aceasta este Sfânta Treime şi i s-a mai dat şi multe alte nume. Ceea ce voi sunteţi, Eu sunt. Eu Mă manifest ca Trei-În-Unul. Unii teologi au numit aceasta Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Psihiatrii voştri au recunoscut acest triumvirat şi l-au numit: conştient, subconştient şi supraconştient. Filozofii voştri l-au numit: id, ego şi supraego. Ştiinţa numeşte aceasta: energie, materie şi antimaterie. Poeţii vorbesc despre: minte, inimă şi suflet. Gânditorii New Age se referă la: corp minte şi spirit. Timpul vostru este împărţit în: trecut, prezent şi viitor. N-ar putea să fie acelaşi lucru cu: subconştient, conştient şi supraconştient? În acelaşi mod, spaţiul este împărţit în trei: aici, acolo şi spaţiul dintre.”

„Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegi despre univers este ca nici o situaţie nu este „bună” sau „rea”. Ea, pur şi simplu, este. Aşa că, nu mai da judecăţi de valoare.”

„Dacă există un aspect al creaţiei care nu vă face plăcere, binecuvântaţi-l şi schimbaţi-l, pur şi simplu. Alegeţi iarăşi. Invocaţi o nouă realitate. Gândiţi un nou gând. Spuneţi un nou cuvânt. Faceţi ceva nou. Faceţi acest lucru într-un mod atât de minunat încât restul omenirii să vă urmeze. Cereţi-i să o facă. Chemaţi-i să o facă.”

„Să-ţi trăieşti viaţa fără să te aştepţi la ceva, fără nevoia de a avea rezultate specifice – aceasta este libertatea. Aceasta este Dumnezeirea.”

„E clar că, a distruge în mod deliberat pe cineva sau a-i face un rău, nu este o acţiune de dorit. Este clar că e la fel de rău să neglijezi nevoile celor pe care i-ai făcut să depindă de tine. Treaba ta este să-i faci să fie independenţi; să-i înveţi cât de repede şi de complet posibil cum să se descurce fără tine. Pentru că, tu nu reprezinţi o binecuvântare pentru ei, cât timp ei au nevoie de tine ca să supravieţuiască – ci va fi cu adevărat o binecuvântare pentru ei numai momentul în care îşi vor da seama că tu nu le mai eşti necesar.”

„Deci, ca părinţi, soţi şi iubiţi, încercaţi să nu faceţi din dragostea voastră un lipici care ţine strâns, ci un magnet care mai întâi atrage, apoi se poate răsuci şi respinge, pentru ca cei care sunt atraşi să nu înceapă să creadă că trebuie să stea lipiţi de tine ca să poată supravieţui. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Nimic nu poate fi mai nociv pentru celălalt.”

„Eu vreau pentru tine ceea ce tu vrei pentru tine. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Eu nu stau aici şi judec cererile tale una după alta, hotărând dacă ar fi cazul să ţi se ofere ceva. Legea Mea este legea cauzei şi efectului, nu legea lui Mai Vedem Noi. Nu există nimic ce tu nu poţi să ai, dacă tu alegi să ai ceva. O să ţi-l dau, chiar înainte să Mi-l ceri.”

„Totuşi, scopul unei relaţii nu este de a avea o altă persoană care să te desăvârşească, ci de a avea pe cineva cu care să împărtăşeşti desăvârşirea ta.”

„Maestrul înţelege că nu contează ce este, face, are, spune, vrea, cere celălalt. Nu contează ce gândeşte, speră, plănuieşte celălalt. Singurul lucru care contează este ce Eşti tu faţă de toate aceste lucruri. Cea mai iubitoare persoană e cea care se centrează în jurul propriului Sine.”

„Prima voastră relaţie trebui să fie deci cu Sinele vostru. În primul rând, trebuie să învăţaţi să vă cinstiţi, să vă îngrijiţi şi să vă iubiţi Sinele.”

„Trebuie să vă cinstiţi sentimentele. Pentru că, a vă cinsti sentimentele, înseamnă a vă cinsti propriul Sine. Şi trebuie să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Cum crezi tu că o să înţelegi şi să cinsteşti sentimentele altuia, dacă tu nu poţi cinsti sentimentele din interiorul Sinelui tău?”

„Ceea ce faci pentru Sinele tău, faci şi pentru altul. Ceea ce faci pentru altul, faci şi pentru Sinele tău.”

„Răspunsul este: nu ai nici o obligaţie, nici în cadrul relaţiei, nici în întreaga ta viaţă. Nici o obligaţie. Nici o restricţie sau limitare, nici un îndreptar sau reguli. Nu eşti legat de nici o împrejurare sau situaţie, nici constrâns de vreun cod sau o lege. Nu trebuie să fii pedepsit pentru nici un delict – şi nici nu eşti capabil de vreunul – pentru că, în ochii lui Dumnezeu, nu există ceva care să se numească „a comite un delict”. ”

„Oportunităţi şi nu obligaţii reprezintă piatra de temelie a religiei, baza întregii gândiri spirituale. Atâta timp cât vezi lucrurile invers, pierzi esenţa.”

„Să zicem că oamenii au tendinţa să vadă în ei înşişi ceea ce vedem noi în ei. Cu cât viziunea noastră este mai grandioasă, cu atât mai grandioasă este dorinţa lor de a atinge şi de a arăta partea din ei pe care noi le-am arătat-o.”

„Continuă să evoluezi, fiul Meu. Continuă să devii. Şi continuă să decizi ce vrei să devii în următoarea versiune cea mai înaltă a propriului tău Sine.
Continuă să te străduieşti să ajungi la aceasta.
Continuă! Continuă!
Eşti pe drumul Lucrării lui Dumnezeu, tu şi cu Mine.
Deci, continuă!”

„Eu vreau cu adevărat ceea ce tu vrei cu adevărat – nimic altceva şi nimic în plus.”

„Când vrei să schimbi un gând de bază, acţionează în concordanţă cu noua idee pe care o ai. Dar trebuie să acţionezi repede, pentru că, altfel, mintea ta va omorî ideea înainte să-ţi dai seama.”

„Funcţia sufletului este să indice ce dorinţe are – şi nu să le impună. Funcţia minţii este să aleagă dintre mai multe alternative. Funcţia trupului este să pună în aplicare această alegere.
Când trupul, mintea şi sufletul creează împreună, în armonie şi unitate, Dumnezeu este încarnat. Numai atunci se poate cunoaşte sufletul pe sine însuşi prin propria lui experienţă. Numai atunci Cerurile se bucură.”

„Cuvintele „eu sunt” sunt extrem de puternice. Ele sunt afirmaţii lansate către univers. Comenzi. Orice urmează după cuvântul „eu” (care îl pune în mişcare pe Marele Eu Sunt) are tendinţa de a se manifesta în realitatea fizică.”

„Cea mai bună afirmaţie este o frază de recunoştinţă şi apreciere. „Mulţumesc, Dumnezeule, pentru că ai adus succesul în viaţa mea”. Această idee – gând – rostită şi trăită produce rezultate minunate atunci când ea vine din cunoaştere adevărată; nu dintr-o încercare de a produce rezultate, ci dintr-o convingere că rezultatele au fost deja produse.”

„Voi sunteţi o fiinţă făcută din trei părţi. Din trup, minte şi spirit. Veţi fi întotdeauna făcuţi din trei părţi, nu numai cât trăiţi pe Pământ. Există unii care presupun că, la moarte, trupul şi mintea sunt părăsite. Trupul şi mintea nu sunt părăsite. Trupul îşi schimbă forma, lăsând în urmă partea mai densă, dar păstrând întotdeauna forma exterioară. Mintea (pe care nu trebuie să o confundăm cu creierul) pleacă şi ea cu tine, alăturându-se spiritului şi trupului ca o singură masă de energie cu trei dimensiuni sau faţete. În cazul în care alegeţi să vă întoarceţi la această ocazie de a trăi ex-perienţa pe care o numiţi viaţa pe Pământ, Sinele vostru divin va separa din nou adevăratele sale dimensiuni în ceea ce voi numiţi – trup, minte şi spirit. În realitate, voi sunteţi o singură energie, cu trei caracteristici distincte.”

„Există mai multe lucruri în Cer şi pe Pământ, Horaţio, decât s-a visat în filozofia ta.”

„Numai oamenii judecă şi, pentru că tu eşti om, presupui că şi Eu trebuie să judec. Dar Eu nu o fac – şi acesta este marele adevăr pe care voi nu-l puteţi accepta.”

„Acţiunile trupului au ca scop reflectarea unei stări de a fi şi nu încercarea de a atinge o stare de a fi.”

Hatikvah: Speranţă şi discriminare

As long as deep in the heart, / The soul of a Jew yearns, / And forward to the East / To Zion, an eye looks / Our hope will not be lost, / The hope of two thousand years, / To be a free nation in our land, / The land of Zion and Jerusalem.

—–

Melodia imnului Statului Israel se datorează lui Samuel Cohen, un evreu basarabean, iar textul a fost compus de Naftali Herz Imber (1856-1909), la Iaşi.
Hatikva, adică Speranţa. Imnul unei naţiuni care timp de două mii de ani a fost prigonită, fiind nevoită să trăiască permanent în teamă şi nesiguranţă. Dacă tinzi să nu fii de acord cu această afirmaţie, încearcă să te imaginezi ca fiind un refugiat, un veşnic imigrant care nu este acceptat de cei din jurul său, ci doar tolerat din motive strict economice.
Românii se regăsesc destul de bine în această definiţie, sunt ani buni de când fiecare dintre noi avem rude plecate la muncă în străinătate. Oricum, nu facem aici elogiul harnicilor muncitori români din străinătate. Nu, deoarece un român are oricând posibilitatea să se întoarcă în ţara căreia îi aparţine din punct de vedere spiritual. Cei mai mulţi aleg să nu facă acest lucru, tocmai pentru că au unde se întoarce.
Ce ar fi să vrei să te întorci dar să ştii că din punct de vedere spiritual aparţii unui pământ pe care nu ai voie să calci. Ce ai face atunci? Ai spera, ai crede neîncetat că acel pământ va fi odată şi odată al tău, indiferent de consecinţe, ai fi dispus să te sacrifici şi să îţi sacrifici familia pentru a dobândi acel pământ? Poate că da… Un an, doi, zece, cincizeci… Nu trăieşti cu secolele, din câte se ştie. Odată cu tine ar muri orice speranţă, orice revoluţie, orice sentiment, dacă nu vei reuşi să transmiţi şi succesorilor tăi acest sentiment arzător. Evreii au reuşit, timp de DOUĂ MII DE ANI să transmită din generaţie în generaţie speranţa că vor redobândi Israelul.
Acest articol apare datorită faptului că încă mai persistă antisemitismul, mai ales la noi. Întrebarea mea este: de ce? De ce să urâm evreii?
Pentru că ni s-a năzărit nouă că „evreii controlează lumea şi ne iau banii”? Nimic mai neadevărat, evreii care ne jefuiesc nu sunt cu nimic deosebiţi faţă de catolicii sau musulmanii care fac acelaşi lucru.
Pentru că „Israelul e al arabilor, piară evreii”? Nu ştiu de ce ne-ar păsa nouă de acest lucru! Nu avem cumva grijile şi problemele noastre? NU E TREABA NOASTRĂ, a românilor.
Pentru că „bine au făcut naziştii că i-au exterminat”? Nazismul datorat inculturii e o greţoşenie. Cei pe care i-am auzit afirmând acest lucru habar nu au să definească nazismul.
Am auzit îngrijorător de des aceste afirmaţii, din partea diverşilor cunoscuţi ai mei. Şi problema este că principalul motiv pentru aceste afirmaţii îl reprezintă incultura, necunoaşterea istoriei. Unii au impresia că Holocaustul a fost o glumă. „Ei, dă-i naibii, iarăşi învăţăm la şcoală despre Holocaust?!” Păi da, pentru că unii dintre noi au nevoie să li se repete de vreo zece ori pentru a pricepe.
Se fac eforturi pentru reabilitarea imaginii evreilor şi pentru cunoaşterea adevărului istoric. Multe filme artistice ilustrează drama evreilor din timpul Holocaustului bazându-se pe fapte istorice dovedite: La vita e bella, Pianistul, Lista lui Schindler şi exemplele pot continua. S-au scris cărţi peste cărţi. Pagini web despre Holocaust au fost premiate la concursuri internaţionale de profil. Însă unii consideră aceste eforturi nişte metode de sensibilizare a oamenilor, pentru a fi mai uşor subjugaţi de „evreii nemernici”, pentru a accepta dominaţia „jidanilor”. Multe sunt cauzele acestor prejudecăţi, dar unul pe care îl bănuiesc eu este invidia. Invidia că evreul, în general, e descurcăreţ şi ştie să câştige bani. Păi da, nevoia l-a învăţat. Iar revin la exemplul nepotrivit al românilor care muncesc în străinătate (pe cei care fură îi excludem…). Nu cumva încearcă şi ei să se descurce cum pot, făcând de toate, pentru a câştiga mai mulţi bani? Şi nu e minciună că românii se pricep foarte bine să câştige bani în străinătate, pentru că sunt dispuşi să facă orice. Studiază cât de puţin succesul financiar al evreilor şi concluziile pe care le vei trage te vor uimi.
Articolul acesta este adresat şi creştinilor pioşi care consideră că evreii sunt nişte netrebnici pentru că l-au răstignit pe Hristos Domnul Dumnezeul nostru, în zilele lui Ponţiu Pilat. Creştinilor pioşi şi cucernici, în zilele lui Ponţiu Pilat înseamnă că acum două mii de ani şi ceva, are rost să vă mai agitaţi în prezent? Plus că nu câteva milioane de evrei l-au răstignit, ci o mână de oameni. E o discriminare hulirea evreilor din motive “pur creştineşti”, la fel ca şi în cazul evreilor care conduc lumea. DECI nu toţi, ci o mână de oameni… De ce oare ignoranţa şi incultura au o atât de mare influenţă asupra noastră? Sau unii cred că pot sta comod într-un fotoliu şi critica pe evrei, în contextul în care nicio clipă în viaţa lor nu au fost prigoniţi pentru credinţă, ameninţaţi cu moartea doar pentru că s-au născut sub o anume stea?
În încheiere, pentru că destul am lungit vorba, îţi recomand măcar să vizionezi filmele de mai sus şi să îmi spui ce crezi despre ele. Lecturile şi studiile de caz nu sunt agreate de oricine. Însă poţi „pierde” şapte ore pentru a vedea cele trei filme.
Dacă am supărat prin tonul acestui articol, mii de scuze, însă taclalele pe această temă trebuie să înceteze, lăsând loc unor discuţii elevate şi documentate. Antisemiţii să spună că evreii sunt nemernici doar atunci când au dovezi istorice clare şi la obiect.

Sentiment religios vs. “Înviere”

… continuarea precedentului articol.
Anul acesta nu am mai mers la Înviere, m-am hotărât să rup şirul neîntrerupt al Învierilor de până acum. De ce? De data aceasta să luăm în calcul argumente de ordin moral şi spiritual. Întâi de toate, pentru că NU MAI SIMT. Nu mai simt că a merge la Biserică în noaptea de Paşti mă face mai bun, mai credincios. Nu are nici un efect o lumânare aprinsă şi o predică interminabilă a Mitropolitului / Patriarhului.
Problema este că noi căutăm soluţii în ritualuri de lemn, în dogme prăfuite, în cuvinte răsunătoare, în loc să săpăm adânc în sinele nostru, în profunzimile sufletului. Şi nu este vorba numai despre mine, ci despre cohortele de oameni mecanizaţi şi nepăsători care vin să asiste la un ritual. În nici un caz nu asistă la comemorarea unui eveniment real, petrecut cu zeci de secole în urmă, eveniment care până în ziua de astăzi are puterea de a schimba lumea? Nu cred, luând în considerare comportamentul lor, detaliat în articolul precedent. Învierea cu aer de şezătoare nu răspunde la nicio problemă morală sau sufletească, e doar un prilej de clacă. Extrem de puţini sunt cei care simt cu adevărat spiritul sărbătorilor pascale.
Adevărul este că religia este un subiect foarte vast, care merită discutat în amănunt în special pentru combaterea dogmelor nocive. Principala greşeală a celor care se complac în dogme este că aşteaptă să le pice în braţe fericirea. Stăruie în ritualuri şi gesturi „religioase” sperând că prin ele se vor mântui. „Posteşte, dă prescuri şi bani Bisericii, pupă haina popei, fă patruzeci de metanii, mergi la Înviere şi bate-te ca să îţi aprinzi lumânarea, şi ai să ajungi în Rai !” Asta pare a fi deviza lor. În timp ce păcatele curg gârlă, iar credinţa e un soi de răzătoare-minune vândută prin teleshopping. Te razi cu ea de orice griji şi mustrări de conştiinţă!
Soluţia pe care o aplic eu, în nici un caz cea mai bună, este să îmi accept păcatele, să îmi dau seama de efectele faptelor mele. Încetez a mai căuta fericirea în religie, în mituri fără sens. Raiul şi Iadul se află în noi şi acceptarea acestui fapt ne va ajuta să ne apropiem mai bine de acea stare numită deseori „mântuire”. Probabil că adevărata frumuseţe nu se află în lucruri extraordinare, miraculoase, fabuloase, incredibile, ci în propriile noastre suflete.
Am renegat în mare măsură religia, ajungând să cred într-un Dumnezeu cosmic, natural, sublim, prezent în tot ceea ce există şi este frumos pe lumea asta. Cu toate acestea, sunt de acord cu vorbele unui ilustru anonim: „Să-l acceptăm pe Dumnezeu în noi. Căci dacă vom crede că e sus, drumul până la El ni se va părea, poate, prea lung.”
În concluzie, Învierea de dragul lumânărilor şi cântecelelor piţigăiate este un eveniment tare social şi uman. Îmi cer scuze că nu îl văd pe Dumnezeu în această manifestare…

“Învierea” mea

Anul acesta nu am mai mers la Înviere, m-am hotărât să rup şirul neîntrerupt al Învierilor de până acum. De ce? Pentru că m-am săturat de „umanismul” acestui eveniment. În toţi anii am observat aceleaşi lucruri: oameni care se îmbulzesc să îşi aprindă lumânările de la cea a preotului, netoţi care transformă lumânările în torţe cu flacără olimpică, lucruri care iau foc din pricina torţelor, scandaluri iscate din cauza lucrurilor care au ars, copii mici care urlă în braţele părinţilor deoarece sunt speriaţi şi obosiţi, predicile interminabile şi seci ale preoţilor, care îmi omoară şi slaba simţire religioasă ce o căpătasem de la lumânare. Mai nou, am beneficiat şi de telefoane mobile care sună exact când se cântă „Hristos a înviat” (nu ar fi aşa de rău dacă soneria nu ar fi un hit de Guţă et comp.), fătuci cu fuste mini şi bluze decoltate care îmi distrag al naibii de tare atenţia (recunosc, e vina mea, dar totuşi e… decolteul lor) şi lista poate continua inutil de mult. Aaaa, şi cum eram să uit de babele isterice care împart blesteme în jurul lor?!
Cred că aţi recunoscut câteva elemente familiare şi vouă…
După ce fugim de la Înviere, urmează valurile de înjurături: „Morţii mă-sii, iar s-a stins lumânarea!”, „Băi Gogule, ce naiba, eşti prost! Nu poţi nici să ţii o lumânare aprinsă până acasă?!”, „Băi să-mi bag, m-a chiorât lumina!”, „Aaah! În (…mi-e ruşine să reproduc), iar m-am fript!”. Scuze pentru limbajul „neaoş”, însă din păcate doar numele Gogu e modificat faţă de replicile reale, restul sunt citate din impresiile pascale ale trecătorilor, în noaptea Învierii, după slujbă.
În concluzie, anul acesta am stat acasă şi am urmărit Învierea la televizor, comod şi fără nervi, şi pot spune că a fost o experienţă mai religioasă decât participarea efectivă. Apoi am devenit iar creştin adevărat şi am mâncat cozonac, ouă roşii şi friptură de miel, iar acum sufăr de o creştinească indigestie combinată cu insomnie. Paşte Fericit!
P.S. Totuşi doresc să urez tuturor sărbători pascale cât mai frumoase, liniştite şi fericite, putem fi măcar buni, înţelegători şi veseli, dacă nu simţim credinţă adevărată.
O continuare în următorul articol.