Ultimele dorinţe

Tocmai când credeam că nu voi mai vedea curând un film cu adevărat bun, am descoperit pe HBO o premieră, The Bucket List. Acest film îi are ca protagonişti pe doi bătrâni aflaţi în stadiul terminal al unei boli, interpretaţi de Morgan Freeman şi Jack Nicholson. Cel de-al doilea, un miliardar în dolari, găseşte lista cu “dorinţe înainte de moarte” a celui dintâi şi are ideea de a-şi înfăptui fiecare dorinţele înainte de moarte cu ajutorul averii sale. Un film emoţionant şi plin de înţelesuri adânci, un film revelator, un film care spune o poveste veche într-un mod extrem de original şi de amuzant: Fă în viaţă tot ceea ce ai visat vreodată, chiar dacă asta se întâmplă în pragul morţii.
Îl adaug în categoria filmelor care trebuie văzute într-o viaţă.

Elsa y Fred

Elsa y Fred. Un film artistic pur şi simplu spectaculos, din punctual meu de vedere. Povestea de dragoste dintre Elsa, o bătrână în vârstă de 72 de ani, şi Fred, un văduv ipohondru de 78 de ani. Elsa reprezintă un personaj de excepţie, o bătrână care îşi trăieşte viaţa ca la 27 de ani, fără inhibiţii, fără să ia în seamă bolile de care suferă. Se îndrăgosteşte ca o adolescentă de Fred, noul său vecin, şi îl seduce. Între ei începe o relaţie ce naşte o iubire aproape adolescentină, culminată de împlinirea visului Elsei de a vedea Fontana di Trevi din Roma şi de a trăi scena din La dolce vita dintre Marcello Mastroianni şi Anita Eckberg.
E primul film pe care l-am vizionat practic fără subtitrare, deşi e în spaniolă şi am doar o traducere aproximativă în engleză a unei subtitrări portugheze… Nu am găsit subtitrare în engleză pe Internet, plus că există foarte puţine referiri la acest film. Ideea filmului şi jocul actoricesc al Elsei merită mult mai multe referinţe.
Acest film artistic merită văzut, merită cele două ore alocate lui şi durerea de cap pricinuită de urmărirea fişierului în paralel cu imaginile. Merită, pentru că ne învaţă câ bătrâneţea nu înseamnă moartea, că nu trebuie să ne temem de moarte, dar mai ales că nu trebuie să ne temem de viaţă, ci să trăim intens fiecare clipă. Elsa afirmă în cadrul unei discuţii cu medicul ei că este bine să se grăbească, pentru că nu mai are mult timp. În fapt nimeni dintre nu are mult timp, cu toate că este timp să facem tot ce ne propunem cu adevărat în sufletul nostru. Şi pentru că nu avem mult timp, trebuie să ne trăim intens viaţa, oricât de nebuneşti ar fi acţiunile. Iar cei doi îndrăgostiţi trăiesc o serie de experienţe foarte neobişnuite, din care ar fi indicat să înţelegem că nimic nu e interzis dacă ne face fericiţi, mai ales micile „pozne” ale vieţii.
Un film aproape educativ, un excelent material de motivare pentru o viaţă mai frumoasă şi plină de fericire.

What dreams may come

Sunt unele momente în viaţă când îţi dai seama că lucrurile nu stau chiar aşa cum te aşteptai până acum, că există anumite lucruri care scapă privirii observatorului superficial reprezentat de propria-ţi persoană… Am spus de multe ori că esenţialul scapă privirii, dar de-abia acum îmi dau seama cât de important este tot ceea ce spunem, facem, gândim… Toate acestea reprezintă Ceea Ce Suntem Noi, Sinele nostru…
Ar fi foarte puţin spus să afirm că volumele lui Neale Donald Walsch mi-au schimbat foarte mult gândirea şi viziunea asupra vieţii… Să stai de vorbă amical şi dezinvolt cu Dumnezeu Atotputernicul nu mi se părea o idee valabilă atunci când am început să citesc… Probabil că nu aş fi crezut un cuvinţel din cele peste 600 de pagini citite dacă nu mi-aş fi dat seama, spre marea mea uimire, că şi eu pot conversa cu Dumnezeu, în felul meu.
Conversaţiile cu Dumnezeu vor mai fi prezente multă vreme în articolele şi gândurile mele, dar deocamdată vreau să vă vorbesc pe scurt despre un film recomandat în volumul al III-lea, What dreams may come. Actorul principal, Robin Williams. Un film despre dragostea care transcende viaţa şi chiar moartea, care face să dispară până şi porţile iadului…
Nu voi povesti acţiunea filmului, ci principalele învăţăminte pe care le-am extras din el… Este vorba despre faptul că orice gândim, spunem şi facem produce un efect în Universul care depăşeşte graniţele vieţii noastre limitate. Noi ne creăm raiul şi iadul prin toate experienţele vieţii, prin toate alegerile noastre. Nu există un rai şi un iad predefinite, ci fiecare îşi are raiul sau iadul său, iar acest lucru nu se datorează recompensei sau pedepsei, ci doar alegerilor sale care creează cadrul manifestării uneia dintre cele două instanţe.
De asemenea, ideea „vieţii” de după moarte, intens exploatată de-a lungul timpului, capătă aici valenţe nebănuite. Universul se destăinuie într-o manieră cu totul nouă, este văzut ca un etern vis… De fapt, viaţa este un vis, o himeră, o iluzie, realitatea supremă este cea de după moarte, dar care este strict influenţată de experienţele vieţii.
Deşi greu de digerat, extrem de abstract, acest film este cu desăvârşire inspirat, îşi merită recomandarea făcută într-o carte despre care autorul afirmă că este în întregime inspirată. Inspirată de către Dumnezeu.
Pe de altă parte, jocul actoricesc al lui Robin Williams merită toate laudele, observ multe detalii comune cu jocul din alte filme, acele zâmbete din momentele tragice, care ascund în sinea lor multă durere, dar care reflectă în acelaşi timp învingerea acesteia, acceptarea cu seninătate a loviturilor vieţii, care nu sunt altceva decât consecinţele alegerilor noastre.
Personal, am fost impresionat în mod deosebit de acest film, care reprezintă o creaţie cu desăvârşire… inspirată.