Cei care vor veni

Cei care vor veni vor fi cei care vor mosteni Pamantul. Vor fi cei care vor culege roadele gandurilor si actiunilor noastre din prezent. De aceea avem o imensa datorie morala fata de ei, aceea de a ne stradui sa le oferim radacini solide din care ei sa isi extraga seva necesara evolutiei.

Traim intr-o epoca destul de interesanta deoarece suntem martorii Evolutiei Constiintei Umane, care presupune Constientizare, Responsabilizare, Transcendere si nu numai. Incepem sa constientizam faptul ca nu suntem doar niste indivizi care concureaza unul contra altuia pentru resursele Planetei, incepem sa simtim legaturile invizibile si efectele acestora. Iar asta ne responsabilizeaza in cautarea de noi solutii.

Secolul trecut ne-a demonstrat ca inteligenta academica, singura, nu este nici pe departe de ajuns pentru o evolutie sustenabila. Fara dezvoltarea inteligentei emotionale, a celei pragmatice, a celei artistice si chiar a celei spirituale nu putem intretine flacara vie pentru multa vreme. Deja schimbarile de perceptie isi aduc tributul lor la reconfigurarea modului in care ne ducem vietile. Incepem sa privim dincolo de orizont si cu inima, nu doar cu ochii.

Iata de ce putem considera ca este absolut necesar sa ne dezvoltam abilitatile in gestionarea emotiilor, a perceptiilor, a credintelor. Timpul nu asteapta foarte mult si de aceea orice pas facut de fiecare dintre noi in directia dezvoltarii personale reprezinta o molecula care va contribui la radacinile celor care vor veni.

Spune ce ai pe suflet

Te încurajez să spui mereu ce ai pe suflet celor care trebuie să primească mesajul tău. Nu te abţine, nu fă greşeala de a ţine în tine nişte cuvinte care după un timp nu vor mai avea nicio valoare.

Am rănit pe cineva acum mulţi ani, când încă eram un puşti naiv, şi nu am spus nimic, am avut orgoliul de a tăcea şi de a mă preface că nu îmi pasă. În prezent, nu mai are nicio valoare gândul pe care l-am ţinut atâţia ani în mine şi pe care am refuzat să îl împărtăşesc.

Nu am pretenţia să te învăţ nimic, sunt doar un alt om care face greşeli şi învaţă târziu din ele însă… aminteşte-ţi de ceea ce ţi-am scris aici, atunci când împrejurările o vor cere.

Atunci când am conştientizat că nu mai am nimic de pierdut, am început să spun oricui ceea ce simţeam. Am rănit, am distrus relaţii dar în acelaşi timp am descoperit ce oameni minunaţi mă înconjoară. A spune ce ai pe suflet te eliberează şi îi eliberează şi pe ceilalţi. Dacă mă înşel, sper ca măcar pentru tine să fie adevărat acest lucru. Dacă nu poţi să faci un bine, măcar nu fă un rău…

O să-mi iau şi singur, mulţumesc…

A trecut o luna de cand nu am mai scris nimic. Asa ca scriu primul gand care imi vine in minte.

“O sa imi iau si singur, multumesc pentru nimic” e replica potrivita pentru aceasta perioada in care ne aflam. Lipsiti de ajutor, lipsiti de sustinere din partea celor pentru care muncim ca sclavii, e timpul sa luam bunul exemplu al celor care traiesc pe cont propriu si sa ne construim viata in asa fel incat sa nu depindem de nimeni si de nimic. Nici de guvern, nici de pensie, nici de asigurarea de sanatate, nici de locul de munca. Sa taci si sa strangi din dinti in timp ce scapi injuraturi nu a fost si nici nu este solutia optima pentru a reusi sa mergi inainte prin viata.

Nu stiu exact de ce am ales tocmai acest gand pentru a-l impartasi cu tine tocmai acum, dar cred ca situatia e de natura sa scoata la lumina revolta din oameni… Si nu-mi miroase deloc a bine…

Visează fără limite

Nu ai nimic de pierdut, ci doar de câştigat, reţine din start. Îţi propun să visezi fără limite, să visezi ca şi când absolut orice ar fi posibil. Să visezi ca şi când ai fi nemuritor. Dar în acelaşi timp, să fii pregătit să accepţi eşecul în realizarea viselor, să fii conştient că nu ai decât clipa prezentă la dispoziţie pentru a realiza ceva. Dacă nu ai realizat acel ceva acum, e posibil ca în clipa viitoare să nu mai fie posibilă nicio realizare. Visează şi fii pregătit să accepţi neprevăzutul. Nu fi dependent de rezultat, savurează doar drumul parcurs, indiferent de rezultat. Dacă rezultatul îţi confirmă aşteptările, cu atât mai bine. Dacă e total contrar, acceptă şi binecuvântează-l. Pentru mine, viaţa a fost mereu surprinzător de schimbătoare şi se vor găsi mulţi care să mă contrazică, aceia care mi-ar recomanda să îmi planific mai cu grijă viaţa. Tuturor le transmit că viaţa mea nu poate şi nici nu va fi planificată, planificarea nu are loc în graniţele drumului meu prin viaţă. Eu scriu pentru cei care nu deţin încă niciun răspuns şi le doresc să găsească pentru sine răspunsuri mult mai potrivite şi mai folositoare. Ştii, cu o floare nu se face primăvară, dar orice floare are parfumul ei…

P.S. Dacă vezi doar filozofia de aici, mai citeşte odată, şi încă odată, până când îţi va veni o idee proprie sau până când îţi va veni să mă înjuri. Ce se naşte în tine contează, nu ce primeşti din exterior.

Simplitatea ca deziderat

Simplitatea rămâne cel mai sofisticat lucru. Leonardo da Vinci

Te rog să nu te gândeşti la această idee, străduieşte-te să o simţi.

Mintea, în momentul în care prinde ideea, se agaţă de ea şi începe să construiască sisteme, filozofii, silogisme. Logica inimii nu admite raţiunea. Mintea are loc în inimă, dar inima nu are loc în minte. Inima este o metaforă a acelui strat care zace uitat sub greutatea gândurilor noastre. Greutate care apasă pe cuget, greutate care apasă pe suflet. Greutate pe care o cărăm în permanenţă cu noi. Până şi fericirea ajunge să ne cocoşeze, să ne pună piedici.

Pot continua la nesfârşit să îţi înşir fraze din acestea sclipitoare şi seci, în speranţa că mintea ta va obosi sau se va plictisi de întors ideile pe toate feţele. Intenţionat m-am lansat într-o tiradă de idei, pentru a te zăpăci, pentru a te ajuta să nu mai înţelegi nimic. Zi de zi suntem ocupaţi să umplem clipa cu balast din ce în ce mai greu format din gânduri, rutine, probleme, judecăţi, frustrări, mânii, prejudecăţi, căutări, crezuri, idealuri… Cât timp gândeşti, pierzi esenţa. Permite-ţi, măcar o dată, să nu mai înţelegi nimic…

Ajungi la destinaţie în momentul în care accepţi pe deplin ceea ce este, ceea ce eşti, în care îţi opreşti mintea, eventual o şi goleşti de gânduri, apoi priveşti ce a mai rămas. Acolo se află simplitatea. E atât de simplu, şi totuşi, atât de inaccesibil… Eu, unul, încă nu am reuşit să ajung la această simplitate. De aceea, acest articol este o schiţă, un vag contur al parcursului ulterior, pe care îl vom urma împreună, în articolele care vor urma. Oricum, dincolo de cuvinte se află răspunsurile… Scriu pentru că am întrebări, iar tu dacă ai intrat aici ca să citeşti răspunsuri, ai greşit adresa.

Ştii… fraza mea favorită din ultima vreme este: “Îmi stă mintea-n loc”…

Recunoştinţa

Acum, când citeşti acest scurt articol, eşti o persoană mult mai norocoasă şi mai liniştită decât multe dintre persoanele pe care le-am cunoscut în ultima vreme. Nu fi un Toma necredinciosul, nu îmi cere să îţi dau exemple, nu te strădui să îmi demonstrezi că tu eşti cea mai nefericită persoană. Împrejurările în care mă aflu mi-au permis să descopăr persoane care au nişte poveşti de viaţă de îţi “stă mintea-n loc”… Boli grave, lupte, trădări, renunţări, sacrificii.

Ştiu că şi tu le-ai făcut, ştiu că şi tu ai luptat cu preţul sângelui tău, dar, la drept vorbind, te consideri o persoană mai nefericită şi mai greu încercată de viaţă decât persoanele pe care eu le-am cunoscut şi pe care tu încă nu le cunoşti? Lasă-mi un răspuns, printr-un comentariu, iar apoi îţi voi împărtăşi şi poveştile celor pe care i-am cunoscut.

Nu trebuie să fii un Vujicic (pentru cine cunoaşte) ca să ai dreptul să îţi spui povestea de viaţă. Prea ne-am obişnuit cu extremele, la care oricum nu putem ajunge, scăpând însă din vedere nişte exemple care sunt mult mai pe înţelesul nostru. Dacă vrei să îţi compari şansele cu cele ale lui Vujicic, taie-ţi toate membrele şi vezi cum e. Eu unul nu am fost motivat de exemplul lui, sunt o specie mai proastă de om, dacă vrei să mă judeci. Dacă vrei, însă, o substanţă de contrast mai relevantă, compară-te cu oamenii pe care i-am cunoscut. Dacă ai curaj să înfrunţi ceea ce nu cunoşti.

Ştii, eu nu mai cred în dezvoltarea personală care predică absolutul. Nu avem nevoie de absolut, ci doar de o viaţă care să îşi facă din plin simţit scopul, continuitatea şi moştenirea. Un profesor lasă o lecţie vagă în mintea unui elev din o mie, şi totuşi e o moştenire mai mare decât cea pe care o lasă un părinte miliardar copiilor săi… Eu unul nu îmi mai permit să fac o comparaţie între profesor şi părintele miliardar. Mi-au rămas în suflet profesorii dragi şi o să le răspândesc lecţiile o viaţă, lecţii care m-au ajutat cu adevărat să răzbat până acum şi să obţin ce am obţinut, puţinul care îmi face viaţa mai bună. Părinţii miliardari nu mi-au făcut cu nimic viaţa mai plină de sens. Prea ni se predică faptul că trebuie să fim cireaşa de pe tort. Cei mai mulţi ajung să fie bomboana de pe colivă, şi totuşi, cine suntem noi să stabilim ce e bine şi ce e rău?

Alegerile pe care le faci clipă de clipă

Există alegeri pe care le faci şi îţi influenţează întreaga viaţă. Există şi alegeri pe care le faci şi îţi influenţează nesemnificativ viaţa, pentru că există în toate un grad, o măsură şi o intensitate anume. Există şi alegeri pe care nu le faci, însă de fapt a nu alege reprezintă, la rândul său, o altă alegere.

Indiferent de alegerea pe care o faci şi de intensitatea ei, vreau să conştientizezi faptul că faci acea alegere într-o clipă. Într-o clipă, nu în două, nu în trei. Chiar dacă stai şi cugeţi un an sau doi, tot într-o clipă iei o anumită decizie. De aceea, contează doar clipa prezentă, doar în clipa de ACUM poţi alege. Vreau să stai un pic şi să priveşti în interiorul tău, să vezi ce alegeri faci în clipa de ACUM şi cum te fac acestea să te simţi. Conştientizează rezultatul şi acceptă-l.

Mai ales, nu lega alegerea de ACUM de nimic altceva decât de felul în care te face să te simţi. Eu am ales ca diseară să mă duc la un stage de tango, deşi mă doare inima, am avut o noapte albă şi sunt trist datorită faptului că azi am petrecut ultima lecţie de italiană alături de grupul de cursanţi în care mă aflam. Sunt oameni pe care doar mergând la cursul de italiană dimineaţa îi puteam întalni, e vorba de nişte diferenţe culturale care zădărnicesc întâlnirea în alte momente şi contexte. Sunt însă bucuros că voi întâlni alţi oameni mergând la cursul de italiană seara.

Alege în clipa de faţă ceea ce te împlineşte pe plan interior cel mai mult!

Despre fericire

Alt articol profund, imi pare rau daca ai intrat aici cautand altceva.

Despre fericire, dar nu cu vorbele mele, ci cu vorbele lui Dem Radulescu.

De cand am ascultat prima data interviul cu el din cadrul emisiunii Profesionistii, acum vreun an, mi-au ramas intiparite in creier vorbele sale despre fericire. In seara asta am gasit un clip care contine numai fragmentul in care vorbeste despre fericire. Sunt niste vorbe foarte simple si profunde, este foarte direct in exprimare. Asculta fiecare vorba, rupe-ti din timpul tau extrem de aglomerat si asculta-i fiecare vorba. Asculta modulatiile vocii, asculta intonatia, soarbe fiecare cuvant…

In viata lucrurile sunt destul de simple si de bine asezate in general, daca facem abstractie de oameni. E o lupta, e un sistem, e un mecanism, totul e la locul sau, totul e supus ciclului nastere-evolutie-moarte. Asta daca facem abstractie de oameni. Apoi vin oamenii si incep sa complice lucrurile, incep sa strice armonia. Orgolii, ura, frustrari, razbunari, inconstienta, ignoranta…

Am citit de curand o fraza pe care de-abia acum am perceput-o: too many times we take life for granted. Cu alte cuvinte, prea des consideram ca viata ni se cuvine de la sine si nu suntem recunoscatori pentru fiecare clipa, pentru fiecare dimineata in care deschidem ochii, pentru fiecare moment pe care viata ni-l ofera. Ne concentram excesiv pe a ne lupta intre noi, pe a ne demonstra unul altuia cine e mai tare si mai puternic, ne sapam unii altora gropi in care cadem toti.

Oricum, aceste consideratii filozofice seci si intelectuale nu au puterea de a schimba nimic. Eu periodic ma apuc sa filozofez desi stiu ca nu ajuta la nimic concret, deh, asta-s eu… Viata continua sa fie asa, nu o sa se schimbe nimeni doar pentru ca a citit cateva randuri scrise undeva intr-un colt al Internetului. Nu sper si nu cred ca e posibil acest lucru. Insa eu pun punct cu inima impacata ca nu am tinut in mine aceste vorbe. Pun punct in liniste si in pace, recunoscator ca Dumnezeu si viata mi-au permis sa am acest moment de reflectie inainte de a adormi.

Odata cu ivirea zorilor incepe o noua zi in care o luam toti de la capat cu problemele, cu grijile, cu certurile cu vecinii, cu injuratul in trafic, cu toata supravietuirea asta in jungla care ne inconjoara. Asta este, poate ca asa trebuie sa fie, o luam ca atare si facem ce credem de cuviinta pentru a ne atinge scopurile. Insa, inainte de a adormi, dupa tot calvarul si praful zilei, dupa ce te-ai luptat cu toti si ai invins sau ai pierdut, cat de util ar fi sa fii plin de recunostinta si de fericire ca ai reusit sa urci cele 237 de trepte pana la castel…

Urmareste clipul, investeste in linistea ta interioara… (Punct.).

Cântece pentru clipe profunde

Am trecut prin cele mai grele momente din viaţă cu ajutorul unor melodii. Am descoperit sensuri mai profunde în viaţă cu ajutorul unor cântece. Pentru fiecare fostă sau actuală iubire am câte o melodie. Am câte o melodie pentru fiecare situaţie dificilă pe care o am de depăşit în viaţă. Am câte o melodie pentru majoritatea stărilor pe care le am sau pe care doresc să le am. Linia melodică reprezintă pentru mine un antidot, un medicament şi o terapie. Totuşi, mesajul melodiilor contează cel mai mult, cuvintele puse pe o linie melodică dobândesc un farmec aparte, o forţă mai mare.

Următorul cântec e pe “repeat” de câteva zile. Îmi dă o stare deosebită, îmi aduce în interior o linişte de care am nevoie pentru a mă gândi cu spor la ce am de realizat în 2014, îmi dă o stare de bine şi un sentiment de speranţă de care am nevoie pentru a porni în forţă la drum. Şi nu în ultimul rând, îmi inspiră idei noi. Ciudat? Nu contează, rezultatul este cel mai important.

Pe tine ce melodii te ajută să înaintezi cu spor şi inspiraţie prin viaţă?

 

Melodie atașată: Melania Todor – Sunt chei pe care Dumnezeu

Spune NU dezvoltării spirituale!

Ştii… dacă până acum ai pus eticheta “dezvoltare spirituală” pe acest blog, greşeşti şi ceea ce cauţi tu nu se află aici. Eu îţi vorbesc cu relaxare şi seninătate despre nişte idei atât de simple şi de bun-simţ, încât mă mir cum de nu le-am conştientizat mai devreme.

Ia totul ca atare şi nu ridica la un nivel abstract aceste lucruri, nu îmi doresc să devenim nişte “evoluaţi” spiritual care pun botul la teorii din acelea funky. Cum ai putea oare să pui graniţe infinitului?

Dacă simţi că te împlineşte o alegere total opusă conceptului de evoluţie spirituală pe care îl cunoşteai până acum, aruncă-te în joc cu toată forţa. Viaţa are grijă de ea însăşi şi Dumnezeu, sub orice formă l-ai vedea tu, îţi va fi un bun amic. Dumnezeu îţi poate fi cel mai bun amic de pahar, dacă ştii cum să pui problema…

Dezvoltarea spirituală este, pentru mine, un fals. Pe plan spiritual nu avem nevoie să ne dezvoltăm, ci să ne descoperim. Să ne re-descoperim, mai precis. Chiar nu contează dacă tu crezi în Dumnezeu sau nu. Dacă ai simţit măcar odată că viaţa nu e numai despre lucruri, materialism şi despre luptă, că viaţa presupune mai mult decât a te naşte, a trăi, a perpetua specia şi a muri, atunci cred că o să ne înţelegem noi cumva. Viaţa nu are niciun sens, dar oare poţi trăi o viaţă fără niciun sens?…

Dacă simţi nevoia să îmi dai o replică legată de acel mare NU din titlu, despre opusul evoluţiei spirituale, observă întâi ceea ce simţi faţă de ideile mele. Nu ideile, nu gândurile ne interesează acum, ci emoţiile…