Marketingul care stârneşte şi cel care prosteşte

Asa, pe scurt, ca de obicei.

Tocmai ce mi-am adus aminte de initiativa baiatului care strangea 100 000 de like-uri pe Facebook pentru a se insura cu aleasa inimii lui. A primit like-urile pe care le cerea si acum aflu ca initiativa era de fapt o campanie marca Pro TV de promovare a unui serial oarecare, la fel de obscur ca mai toate serialele romanesti din ultima vreme. Dupa ce s-a dat in vileag ceea ce destui banuiau, au scazut like-urile la aproximativ 95 000. 5000 de fani si-au retras “votul” simtindu-se dezamagiti de faptul ca au fost dusi de nas.

Acest aspect imi permite sa trag cateva concluzii:

se verifica inca odata teoria lui 5%: 5% din populatie detine 95% din bogatia totala; sunt acei oameni care isi permit sa gandeasca, sa vada dincolo de aparente. 5000 de oameni au pus initial botul si apoi s-au desteptat. E OK, macar asa.

95 000 de oameni sunt in continuare de acord si chiar lauda faptul ca si-au luat-o in buba sustinand ceva ce pentru parintii mei, sau chiar pentru bunici ar fi o rusine: sa ceri acordul a 100 000 de oameni ca sa te insori, sau ca sa te lase parintii fetei sa o iei de nevasta. Adica, da-o naibii de treaba! Numai mie mi se pare o tampenie ca un BARBAT sa faca asa ceva? Vreau sa am in viata modele masculine cat mai valabile ca sa ajung si eu in timp sa fiu un model masculin la randul meu, iar sa sustin asa ceva ar insemna pur si simplu “sa n-am coaie”. Inteleg sa fiu romantic, inteleg sa fiu sensibil si emotional cand imprejurarile o cer, dar modelul impus de Pro si sustinut de atata lume e nociv. Nociv.

mi-am adus aminte de sloganul unui blog ateu – Ma simt strain si singur cand vad cum nu ganditi. Dar, pe de alta parte, imi pare bine. Marketingul are un viitor stralucit si e din ce in ce mai simplu sa il aplici, masele de oameni devin din ce in ce mai usor de modelat. Profesionistii din marketing incep sa aplice tehnici din ce in ce mai avansate si in Romania. Inca nu am devenit un om de marketing, dar nici nu pot spune ca mi-am ratat cariera, in concluzie succesul marketingului nu poate decat sa ma bucure.

in ultimul rand, nu sunt de acord cu manipularea la un astfel de nivel. Sa “lovesti” in oameni exact acolo unde se afla valorile lor cele mai de pret. In familie, in iubire. Influentezi oamenii, dar eu sunt de parere ca e cazul sa le prezinti de la inceput cum sta situatia. Era nevoie sa se inventeze totul, sa se minta 100 000 de oameni ca sa se promoveze un serial TV? Eu unul nu sunt de acord, indiferent de cat de succes este aceasta campanie de promovare. Nu ai “umblat” la valorile lor, cum a facut-o, sa zicem, reclama Cosmote cu fluturele. Nu ai starnit un sentiment profund care sa induca o emotie capabila sa te faca irational de atasat de ceva. Doar ai prostit o mare de oameni si ai determinat pe altii sa nu mai aiba incredere in nicio alta initiativa. Eu votez si lucrez in favoarea marketingului care starneste, nu a marketingului care prosteste.

In final, te invit sa mai vizionezi reclama cu fluturele…

Preghiera

Credo semplicemente, senza riti, senza regole, senza preghiere. Credo perché mi sono successe cose che non posso spiegare. È la mia modalità di trovare alcune risposte.

Hai ragione, possiamo vivere felici ed in pace, ma solo se capiamo che non siamo diversi tra noi, nel cuore. Tutti vogliamo le stesse cose, in infinite forme. Ce ne sono cose per tutti…

Invece, noi pensiamo che se alcuno ha una cosa, noi abbiamo una cosa in meno… Bo’, basta con questa filosofia! Mi puoi raccontare la tua storia o mi puoi dire ogni altra cosa che mi può aiutare a conoscerti meglio.

Rugăciune

Doamne atotputernic, Doamne care nu esti inregimentat in Scripturi, Doamne care-mi esti prieten si nu judecator. Doamne, iti multumesc si ma inclin in fata ta pentru ca imi esti alaturi in fiecare clipa si pentru ca esti maestru al daruirii de sine. Celebrez prietenia noastra printr-un gand marturisit, plin de iubire izvorata din inima.

Alegerile pe care le faci clipă de clipă

Există alegeri pe care le faci şi îţi influenţează întreaga viaţă. Există şi alegeri pe care le faci şi îţi influenţează nesemnificativ viaţa, pentru că există în toate un grad, o măsură şi o intensitate anume. Există şi alegeri pe care nu le faci, însă de fapt a nu alege reprezintă, la rândul său, o altă alegere.

Indiferent de alegerea pe care o faci şi de intensitatea ei, vreau să conştientizezi faptul că faci acea alegere într-o clipă. Într-o clipă, nu în două, nu în trei. Chiar dacă stai şi cugeţi un an sau doi, tot într-o clipă iei o anumită decizie. De aceea, contează doar clipa prezentă, doar în clipa de ACUM poţi alege. Vreau să stai un pic şi să priveşti în interiorul tău, să vezi ce alegeri faci în clipa de ACUM şi cum te fac acestea să te simţi. Conştientizează rezultatul şi acceptă-l.

Mai ales, nu lega alegerea de ACUM de nimic altceva decât de felul în care te face să te simţi. Eu am ales ca diseară să mă duc la un stage de tango, deşi mă doare inima, am avut o noapte albă şi sunt trist datorită faptului că azi am petrecut ultima lecţie de italiană alături de grupul de cursanţi în care mă aflam. Sunt oameni pe care doar mergând la cursul de italiană dimineaţa îi puteam întalni, e vorba de nişte diferenţe culturale care zădărnicesc întâlnirea în alte momente şi contexte. Sunt însă bucuros că voi întâlni alţi oameni mergând la cursul de italiană seara.

Alege în clipa de faţă ceea ce te împlineşte pe plan interior cel mai mult!

Despre fericire

Alt articol profund, imi pare rau daca ai intrat aici cautand altceva.

Despre fericire, dar nu cu vorbele mele, ci cu vorbele lui Dem Radulescu.

De cand am ascultat prima data interviul cu el din cadrul emisiunii Profesionistii, acum vreun an, mi-au ramas intiparite in creier vorbele sale despre fericire. In seara asta am gasit un clip care contine numai fragmentul in care vorbeste despre fericire. Sunt niste vorbe foarte simple si profunde, este foarte direct in exprimare. Asculta fiecare vorba, rupe-ti din timpul tau extrem de aglomerat si asculta-i fiecare vorba. Asculta modulatiile vocii, asculta intonatia, soarbe fiecare cuvant…

In viata lucrurile sunt destul de simple si de bine asezate in general, daca facem abstractie de oameni. E o lupta, e un sistem, e un mecanism, totul e la locul sau, totul e supus ciclului nastere-evolutie-moarte. Asta daca facem abstractie de oameni. Apoi vin oamenii si incep sa complice lucrurile, incep sa strice armonia. Orgolii, ura, frustrari, razbunari, inconstienta, ignoranta…

Am citit de curand o fraza pe care de-abia acum am perceput-o: too many times we take life for granted. Cu alte cuvinte, prea des consideram ca viata ni se cuvine de la sine si nu suntem recunoscatori pentru fiecare clipa, pentru fiecare dimineata in care deschidem ochii, pentru fiecare moment pe care viata ni-l ofera. Ne concentram excesiv pe a ne lupta intre noi, pe a ne demonstra unul altuia cine e mai tare si mai puternic, ne sapam unii altora gropi in care cadem toti.

Oricum, aceste consideratii filozofice seci si intelectuale nu au puterea de a schimba nimic. Eu periodic ma apuc sa filozofez desi stiu ca nu ajuta la nimic concret, deh, asta-s eu… Viata continua sa fie asa, nu o sa se schimbe nimeni doar pentru ca a citit cateva randuri scrise undeva intr-un colt al Internetului. Nu sper si nu cred ca e posibil acest lucru. Insa eu pun punct cu inima impacata ca nu am tinut in mine aceste vorbe. Pun punct in liniste si in pace, recunoscator ca Dumnezeu si viata mi-au permis sa am acest moment de reflectie inainte de a adormi.

Odata cu ivirea zorilor incepe o noua zi in care o luam toti de la capat cu problemele, cu grijile, cu certurile cu vecinii, cu injuratul in trafic, cu toata supravietuirea asta in jungla care ne inconjoara. Asta este, poate ca asa trebuie sa fie, o luam ca atare si facem ce credem de cuviinta pentru a ne atinge scopurile. Insa, inainte de a adormi, dupa tot calvarul si praful zilei, dupa ce te-ai luptat cu toti si ai invins sau ai pierdut, cat de util ar fi sa fii plin de recunostinta si de fericire ca ai reusit sa urci cele 237 de trepte pana la castel…

Urmareste clipul, investeste in linistea ta interioara… (Punct.).

Interculturalitate. Câteva gânduri fugare

Unul dintre aspectele care mă fac să iubesc mult oraşul în care stau e reprezentat de interculturalitate. Azi nu am lucrat, am fost la cursul de italiană. Prilej cu care am constatat încă odată cât de bine mă simt între oameni de multiple alte naţionalităţi. Români, italieni, peruani, columbieni, nigerieni, marocani, moldoveni, egipteni, venezueleni, australieni, brazilieni, chinezi. Vorbesc numai de grupa de cursanţi din care fac şi eu parte. Câte 2-3 reprezentanţi din fiecare naţionalitate. Şi toţi vorbim în italiană, mai bine sau mai rău, facem eforturi să ne înţelegem, cât să ne înţelegem unii pe alţii. Nu e niciunul rezervat, închis, toţi facem eforturi să ne cunoaştem, să ajungem la punctul în care să transcendem diferenţele culturale care ne despart. Suntem toţi oameni, suntem toţi copii ai aceluiaşi Tată, toţi avem vise şi ambiţii, toţi ne bucurăm şi suferim. E un sentiment minunat, greu de explicat… Bineînţeles, mă consider binecuvântat că i-am întâlnit, nu sunt toţi atât de deschişi şi de sociabili, am avut prilejul să constat acest aspect când am mers la altă grupă de cursanţi. Dacă ar fi fost nişte gunoaie, aş fi reacţionat în consecinţă, nu cred în bunătatea aia bleagă şi absolută, în întoarcerea celuilalt obraz. Oricum, rasismul e o tâmpenie, singurul lucru condamnabil la un om poate fi caracterul său, nicidecum originea, culoarea pielii, cultura. E un exerciţiu admirabil de deschidere să accepţi diferenţele şi să vezi în ele puncte de legătură. Cu cât exersezi mai mult, cu atât conştientizezi mai bine că diferenţele dispar la o analiză mai amănunţită…