Despre antreprenori tineri

Am 18 ani, am înfiinţat o firmă de web design împreună cu doi colegi, în vara acestui an, cu bani câştigaţi prin muncă cinstită. Sunt unul dintre tinerii curajoşi care au ales calea lungă şi anevoioasă a antreprenoriatului, însă sunt pasionat de ceea ce fac şi un sentiment de mulţumire sufletească temporară mă ajută să doresc tot mai mult, să tind spre dezvoltarea continuă.
Probabil că acest sentiment uşurel de mulţumire m-ar flata, dacă nu aş avea cunoştinţă de existenţa a doi tineri, Cameron Johnson şi Ryan Allis, tineri care la vârsta de 18 ani câştigau milioane de dolari din afacerile lor şi publicaseră deja câte o carte. Biografiile lor le puteţi afla cu uşurinţă de pe Internet, la www.cameronjohnson.com şi www.ryanallis.com . Aflând de ei, mi-am dat seama că acţiunile mele în direcţia antreprenoriatului nu sunt nişte mofturi sau nişte opţiuni, ci nişte NECESITĂŢI. E necesar şi obligatoriu să se ţină cont de antreprenoriat într-o societate din ce în ce mai axată pe dezvoltarea activităţilor profesionale “independente” de cartea de muncă.
Cert este că exemplele acestor doi tineri fantastici, aproape ireal de deştepţi, atrage atenţia asupra faptului că nu e niciodată prea devreme pentru a începe propriul drum către dobândirea succesului şi apoi către menţinerea acestuia. Şi încă un lucru: dobândirea succesului nu e nicidecum muncă pentru o viaţă întreagă, ci poate fi o perioadă extrem de scurtă de maxim 6 ani (în cazul lui Cameron Johnson, care la 15 ani era deja CEO – Chief Executive Officer – la o companie japoneză) în care se pun bazele unei dezvoltări ulterioare fulminante.
Cei doi au un lucru în comun, se axează extrem de mult pe oferirea de „quality content”, informaţii relevante pentru dezvoltarea personală şi profesională a celor care le ascultă sfaturile. Afacerile, banii, succesul, sunt elemente ce ţin de umbră, de context. Ceea ce reiese din fiecare aspect al vieţii lor este filozofia de viaţă, de business, în primul rând ei sunt furnizori de informaţie, sunt antreprenori ai educaţiei. Şi nu mă refer nicidecum la educaţia şcolară…
Consider că aceste exemple de succese la vârste considerate fragede ar trebui să ne motiveze în a ne dori şi noi mai multe de la viaţă. Chiar dacă veţi considera că vârsta nu mai reprezintă un avantaj, ca în cazul celor doi, încercaţi să deveniţi antreprenori ai educaţiei, prin furnizarea de informaţii utile dezvoltării personale şi profesionale a celor din jurul vostru.

Proiect de Public Speaking

Am constatat cu mâhnire în cadrul multor conferinţe şi întruniri publice, faptul că foarte multă lume habar nu are să vorbească în faţa unui auditoriu mai mare sau mai mic. Discursul pare a fi un lucru extrem de greu de susţinut, un fel de bau-bau al procesului de comunicare interumană. Şi mi-a venit o idee, acum vreo lună, să iniţiez un grup de discuţii pe aceasta temă. Nu mă refer la un grup virtual de discuţii, ci la un grup de oameni care să se întâlnească într-un loc anume şi să discute, pur şi simplu, despre ce înseamnă a vorbi în public şi cum se pot dezvolta abilităţile de public speaking. Ca model am găsit organizatia Toastmasters International, care se preocupă în special de acest domeniu. Însă, spre deosebire de aceasta, nu am de gând să cer bani membrilor… Cartea lui Dale Carnegie, Cum să vorbeşti în public, este un foarte bun manual pe care se pot baza aceste întruniri. Acum cred că ar trebui să răspund şi la întrebarea “De ce e nevoie de un grup de oameni ca să fie îmbunătăţite abilităţile de comunicare ale unui individ”? Efectele ar fi presiunea grupului şi faptul că aceste întâlniri ar avea drept scop susţinerea de discursuri pe teme date, stabilite, sau spontane.
Mă mai gândesc la acest proiect, însă aştept şi mesaje de feed-back, păreri şi propuneri legate de acest proiect viitor.

Morala în societatea contemporană

Trăim într-o societate aflată în plin proces de restructurare. Se reformulează concepte, valori, idei, idealuri, odată cu deschiderea noilor căi de înţelegere a spiritului uman. Dacă până acum majoritatea sentimentelor umane “treceau” prin inimă, ele încep să fie foarte atent filtrate prin minte; astfel se trece de la societatea tradiţională la una… neuronală, să-i zicem. Acest proces amplu aduce după sine şi o serie de consecinţe. Vechile valori morale, care defineau societatea tradiţională, sunt înlocuite de concepte cerebrale noi. Iubirea nu mai este un miracol, ci un reflex similar salivatului. Atracţia nu mai este stăvilită de norme şi cutume, ci eliberată pe cale freudiană. Şi nu sunt decât câteva exemple.
În aceste condiţii un cod de conduită morală nu prea îşi mai găseşte locul, fiind aproape desfiinţat de noile ştiinţe ce definesc spiritul şi trupul uman. Omul poate fi creat tot de către om, sau cel puţin ajutat să devină om. Acest fapt tinde să contrazică unele credinţe pe care le-am luat de bune până acum.
Cu scuzele de rigoare îmi permit şi o mică analogie… Dacă se spunea “ce a creat Dumnezeu, omul să nu desfacă”, acum e mai mult “ce a creat omul, nici naiba nu desface”… Un pic comic, nu-i aşa? Însă reflectă destul de bine realitatea în care trăim…