Moare câte puţin…

Acest text îmi aduce aminte cât de idiot sunt în clipele de tristeţe şi deprimare, mă face să văd că faţa cea importantă a vieţii este cea bună şi frumoasă…
Moare câte puţin
cel ce se transformă în sclavul obişnuinţei, cel ce nu călătoreşte, cel ce nu citeşte, cel ce nu ştie să asculte muzica…
Cel ce nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin
cel ce evită pasiunea, cel ce îşi distruge dragostea, cel ce nu se lasă ajutat…
Cel ce evită emoţiile ce învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi sufletul să vibreze.

Moare câte puţin
cel ce nu îşi schimbă existenţa, cel ce nu vrea să construiască ceva nou, cel ce nu vorbeşte cu oamenii pe care nu îi cunoaşte…
Cel ce îşi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia ce nu se mai opreşte,
cel ce abandonează un proiect înainte de a-l fi început, cel ce nu întreabă de frică să nu se facă de râs,cel ce nu răspunde chiar dacă are un răspuns.

Moare câte puţin
cel ce nu riscă certitudinea pentru incertitudine pentru a-şi îndeplini un vis…

Moare câte puţin
cel ce evită moartea câte puţin doar amintindu-şi întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mai mare decât simplul fapt de a respira.

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare!
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul!
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie!
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale!
Dacă va fi să furi, fură o sărutare!
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica!
Dacă va fi să simţi foame, simte foamea de iubire!

Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi!
Totul depinde de tine!!!

după un text de Pablo Neruda

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *