Mă numesc Alexandru Chimu. M-am născut pe 17 decembrie 1989, în prima zi a Revoluţiei Române, în Iaşi.
La 6 ani scriam poezii. Nu aveau deloc iz eminescian, dar … poezii
La 8 ani mi-am înfiinţat propria firmă, care activa în domeniul imobiliarelor, vindea şi achiziţiona locuinţe şi terenuri al căror anunţ era publicat în Evenimentul Zilei. Aveam propriul meu curs valutar, emiteam bancnote pentru trei valute (lei, dolari şi mărci). Aveam şi un calculator, făcut din Lego, foi de hârtie şi poze de prin reviste. Care servea şi drept maşină, cu cheie şi schimbător de viteze.
Până la 12 ani, mi-a plăcut să colecţionez. Monede, bancnote, timbre, cărţi vechi, actele înaintaşilor mei, abţibilduri, bănuţi, poze din reviste, chei, chibrituri, lănţişoare, dinţii mei de lapte…
La 14 ani, am citit prima carte de dezvoltare personală, “Puterea extraordinară a subconştientului tău” de Joseph Murphy.
La 16 ani, mă documentam serios despre Istoria Religiilor şi îmi propusesem să citesc toate operele lui Mircea Eliade.
La 18 ani, am înfiinţat S.C. Enkosoft Company S.R.L., împreună cu Sergiu Hriscu (administratorul firmei) şi Iulian Fundăcescu (prietenul şi colegul meu de bancă din clasa I până la sfârşitul clasei a XII-a). Obiectul principal de activitate al firmei este: realizare soft comandă (software orientat client). Adică, realizare pagini web. De fapt, ne ocupăm cu tot ce ţine de o pagină web, de la creare la administrare şi optimizare.
La 19 ani, am descoperit ce e aia dragoste, în adevăratul sens al cuvântului. Dar o las pe Andreea să zică… La 19 ani m-am împrietenit cu Dumnezeu. La 19 ani am început să trăiesc intens fiecare zi.
La 20 de ani, am schimbat cu adevărat prefixul vârstei şi am început să trăiesc de două ori mai intens. Am constatat că domeniul dezvoltării trebuie legat strâns de cel al Internetului şi m-am hotărât să vorbesc tuturor despre ceea ce învăţ, despre ceea ce descopăr.

Scriu pentru că am întrebări, nu pentru că am răspunsuri. Scriu pentru că întrebările creează răspunsurile. Scriu pentru că îmi pasă ce răspunsuri îmi influenţează viaţa. Scriu pentru că viaţa nu ţine la nesfârşit…

Şcolile mele:
- Şcoala Generală “Costache Conachi” numărul 18, unde am stat două săptămâni;
- Şcoala Generală “Bogdan Petriceicu Haşdeu” numărul 22, unde am stat din clasa I până la sfârşitul clasei a VIII-a; doamna învăţătoare Cozma Magdalena şi doamna dirigintă Păduraru Adriana mi-au fost ghizi şi mentori în domeniul învăţăturii şi al dezvoltării;
- Liceul de informatică “Grigore Moisil”, unde timp de patru ani ghid şi mentor în domeniul informaticii şi al dezvoltării (personale, dar mai ales profesionale) mi-a fost doamna dirigintă Cerchez Emanuela;
- Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, unde încă îmi tocesc coatele pe bănci…

Am dat nume şi voi da mereu, pentru că doresc ca lumea să ştie cine au fost persoanele care au avut un rol important în viaţa mea, este o mică dovadă de recunoştinţă pe care niciodată nu ezit să o ofer. Şi, dând aceste nume, mă străduiesc să fiu demn de mentorii şi ghizii mei prin viaţă.

LATER EDIT: Dând Cezarului ce e al Cezarului, în legătură cu mentorii mei, am făcut o regretabilă omisiune, uitând să o trec şi pe Raluca Manole – studentă în Bucureşti, viitoare reprezentantă de seamă a Justiţiei dintr-o Românie mult mai corectă şi mai bună.

Acesta nu este primul meu blog, debutul meu în blogging fiind pe Blogger. De acolo, dacă e să aleg doar câteva articole deosebite, menţionez articolele despre alter ego, despre “nebunia” domeniului motivaţional, despre a trăi cu şi prin fericire şi despre antreprenori tineri.