Nu obişnuiesc să postez articole care provin din idei de moment, însă de această dată voi face o excepţie. Mă tot gândesc la limite şi la perspectivele lor. Mă tot gândesc cum limitele fac diferenţa. În legătură cu ce fac diferenţa? Cu orice, în ansamblu.

Există limite bune şi limite rele, în concepţia mea. Limitele bune, despre care voi vorbi cel mai puţin, sunt acele obstacole în calea realizării unor fapte reprobabile, unor fapte care vor avea în mod aproape sigur consecinţe nedorite şi realmente negative asupra dezvoltării personale, asupra succesului, asupra evoluţiei. Genul acela de obstacole care te împieducă să faci prostii pentru care vei regreta o viaţă întreagă. Acestea sunt bune şi sper ca oricine citeşte acest articol să beneficieze de ele. Bineînţeles, de fiecare persoană în parte depinde să conştientizeze aceste limite.

Există limite rele, pe care eu le asociez acelor obstacole în calea dezvoltării şi evoluţiei. Menţionez că noţiunile de dezvoltare şi evoluţie au pentru mine un sens extins asupra tuturor aspectelor componente ale unei personalităţi. Am identificat aceste limite mai ales în sfera ideilor legate de viaţa personală. Am mai constatat, de asemenea, că aceste limite sunt legate de anumite prejudecăţi transmise pe cale educaţională. Limite care, după părerea mea, pun realmente beţe în roate evoluţiei. Limite comportamentale, limite ideologice, limite sexuale, şi – vai! – limite religioase.

Dacă e să ne legăm numai de limitele religioase, pentru că într-un articol nu poţi vorbi despre TOATE, menţionez cu titlu de exemplu iniţiativa amicului Andrei Chiper, legată de taxarea cultelor religioase. Într-o Românie profund îmbibată de religiozitate, iniţiativa lui pare un pic diabolică, însă, analizată O-B-I-E-C-T-I-V, este complet îndreptăţită şi de bun simţ. Poţi afla mai multe despre iniţitiva lui de taxare a cultelor religioase, pe Facebook şi îţi recomand să susţii şi tu acest grup.

Revenind la limite, fără să mai intru în detalii suplimentare (dacă doreşti să afli la ce detalii mă refer, mă poţi contacta prin intermediul formularului de contact) vreau să subliniez că au o legătură destul de strânsă cu Brandul Personal şi cu Marketingul Serviciilor Personale. Personal, consider că a avea limite “rele” duce la a-ţi pune singur/ă beţe în roate în ceea ce priveşte dezvoltarea/evoluţia. Limitările nu pot duce la altceva decât la limitarea orizonturilor. Pe când, conceptele pe care doresc să le promovez – şi le voi promova de acum înainte – presupun o deschidere totală. Brandul Personal nu are deloc de-a face cu limitările, deoarece îşi propune să răspundă oricărei cereri potenţiale, se axează pe Clienţi, ignorând propriile preferinţe strict subiective şi personale.

Nu ai cum să îţi înţelegi clienţii şi să satisfaci Cererea dacă ai anumite tendinţe pre-concepţionale izvorâte din limitări intelectuale care interferează cu dezvoltarea sau evoluţia. Pentru mine, Marketingul este total contrastant cu preconcepţiile. Nu ai cum să activez în Marketing, şi, implicit, să alegi calea Marketingului Serviciilor Personale, dacă nu ai o constituţie intelectuală şi morală care elimină limitările de orice fel. Cu alte cuvinte, vorbim şi despre risc.

Scopul acestui articol generalist şi probabil ambiguu este de a-ţi propune să elimini din viaţa ta cât mai multe limitări. Tu ştii cel mai bine limita acestor eliminări, însă eu îţi recomand să o reconsideri. Prea multe ziduri pot distorsiona în mod esenţial comunicarea.

Ei, ce părere ai? Hai să iniţiem comunicarea pe acest subiect.